Laptop-ului îi stă mai bine pe geam

Ce poate fi mai frustrant

decât o temă făcută

într-o română contorsionată?

Ahhh…

lab3 wtf fmm

 

 

Advertisements

Gândindu-mă la 1984. Nu, nu la 1Q84…

“- Nu-ți place puiul? o întrebă el pe Mari.
– Ba da, dar evit să mănânc pui în oraș.
– De ce?
– Pentru că în lanțurile de restaurante se servesc pui îndopați cu tot felul de substanțe. Stimulenți de creștere și câte și mai câte. Păsările sunt ținute în cuști mici și întunecate, li se fac o mulțime de injecții, sunt crescute cu mâncare plină de chimicale, apoi ajung pe o bandă rulantă, o mașinărie le sucește gâtul și le curăță de fulgi.
– Văleu! exclamă el și zâmbește. Când zâmbește, ridurile din colțul ochilor i se adâncesc. Salată de pui a la George Orwell.”

În noapte, Haruki Murakami

received_1637060586404809.jpeg


Aventuri pe Buila-Vânturarița

(Notă: 5 persoane în această aventură – eu, D, A, M și R. Am ales să folosesc doar inițialele.)

Ziua 1

Carnețelul cu programul: ”Vineri la ora 14 plecarea.” Mhmmm… (Decolarea a fost jumătatea de oră mai târziu.) Continue reading


Cântul unui soldat pe front

„Așa-i trebuie omului ce nu îl respectă pe celălalt! Lacrimi, singurătate, durere. Suferință…”


Scumpa mea iubită, Continue reading


Luna în doi

Am prins luna cu degetele sufletului
Și am strâns-o între buze până mi-a mărturisit Continue reading


Problema apei

Micuța făptură se plimba pe discul pământului și se întreba cum de atunci când ajungea în partea de jos nu îi atârna părul în cer și putea să bea apă fără a i se vărsa toată pe față. Pe oricine întâlnea, îl întreba asta și rămânea foarte mirată să vadă că toată lumea adopta o față mirată ridicând tâmpă din umeri. Voia să găsească un răspuns, dar nimeni nu se mai întrebase asta. Așa erau marii inventatori, își zicea micuța făptură. Așa că plănuia să umple cea mai mare găleată din lume cu apa dintr-un ocean întreg și să verse de la Polul Nord, iar apoi să fugă ca vântul (adică mai repede ca și scursul apei) până pe lună ca să privească ce se întâmplă cu apa la Polul Sud.

Aș mai scrie despre micuța făptură – sunt convinsă că a trecut prin multe peripeții în încercarea de a descoperi gravitația -, dar nu am mai aflat nimic de la ea. Știu doar că s-a apucat de marele ei proiect și în timp ce ultimul strop de speranță umplea prima jumătate a găleții gigantice, micuța făptură se întrăgosti de o altă micuță făptură și, știți și voi, cât de repede uiți de o găleată gigantică ce trebuie umplută cu un ocean atunci când ți se aprind călcâiele după cineva la fel de mic ca tine. Și începi să inventezi cuvinte (cum ar fi “gravitația”) ca să împaci lumea care a rămas cu întrebările tale, și cutreieri iar discul pământului cu micuța ta ființă într-o sferă exterioară plină de stele și râsete.

Poate că într-o altă zi, la o altă oră, într-o total altă situație, ți-aș fi scris că-mi lipsești din clipa în care ai ieșit pe ușă, dar cine știe, poate altădată, într-o altă zi, la o altă oră, o să-mi uit gândurile și sufletul în găleata cu apă, iar când tu mă vei căuta să-mi spui că-ți lipsesc, voi fi deja plecată pe lună.

Ana,

5:25, Cluj-Napoca


Trece, spuse el

Este, într-adevăr, straniu cum fix acum un an am fost aici și am jucat Ligretto cu o cană de ceai alături. Continue reading


Scrisoare – Vag și târziu

”Oare ce făcea Naoko acum? mă întrebam. Cu siguranță dormea, dormea adânc în lumea aceea mică și ciudată a ei.” (Murakami Haruki)

tarziu

Cluj-Napoca, 24 mai 2018

(masa de la apartamentul 11, frig)

Dragă X, 

Mă întorc iarăși la tine, într-un acces auto-indus de insomnii de astă dată. Starea nu mi-e cu mult diferită față de ultima dată când ți-am scris aici. Am rămas o fantomă ce plutește din loc în loc zgâindu-se la oamenii din jur care trec și trec mai departe.  Continue reading


Câteva rânduri

”Ai grijă de tine.”

Nu-mi plac coincidențele. Continue reading


Zâmbete cu gura până la urechi (fragmente)

O femeie gigantică care dansa pe stradă. Eu treceam încercând să mă pierd prin mulțime, dar lucrul cel mai îngrozitor s-a petrecut… Poate nu e cea mai bună idee să privești insistent femeile atât de mari. Continue reading