Prolog: în căutarea păpădiei fantastice

​Sunt speriată în acest loc unde nu mai dețin nici un pic de control… Nu mai depind atâtea de părerea sau voința mea, nu mai am atâtea drepturi și mi-a fost luată și acea fals-independență pe care mi-o creasem. Mă simt gâtuită. Încolțită. În impas. 

Unde sunt vremurile când nu îmi blestemam în așa măsură starea de  indecizie cronică?

Prezentul e mort. S-a ivit o ceață groasă ce mi-a învăluit lumea. De-asta mă tot dor tâmplele. Subconștientul resimte amorțeala ce mă cuprinde și… poate mă forțează să reacționez? Pănă nu îmi explodează capul cel puțin. Nu o să se întâmple. Nu mai sunt prezentă.

Unele seri sunt dulci. Cu toate astea am renunțat la zahărul în plus din ceai. E ceva dulce în interesul meu… în impulsurile venite de nicăieri. 

Casa mi-a ajuns propria minte. Unde mă văd tot mai mult o străină, întocmai celei din exterior. Mă simt tot mai străină de toți din jur și aș căuta cumva să mă întorc… dar nu fac nimic. Îmi imaginez scene, replici, dezvăluiri, dar atât de rar și comod, că amân de fiecare dată. 

Unele seri… sunt… dulci… și… nu știu ce vreau să spun prin toate astea. 

Dați-mi vă rog o șansă… să găsesc o păpădie.

Așa sunau gândurile mele înainte de a-mi începe călătoria în căutarea păpădiei fantastice.


Continue reading

Continue reading

Continue reading

Protected: Între limite și insomnii

This content is password protected. To view it please enter your password below:


Belle vue à Bellu

Încep această serie de călătorii prin încântătoarea noastră capitală, denumită cândva și Micul Paris, cu un faimos și neobișnuit loc, cimitirul Bellu.

Se află fix peste stradă de stația de metrou Eroii Revoluției (nu știu alt punct de reper deoarece mă deplasez prin oraș preponderent cu metroul și mult prea puțin pe ”sus”). Se află lângă alt cimitir care poartă numele stației de metrou – vă închipuiți că era cât pe-aci să ajung unde nu trebuia. Noroc că există GPS-ul pe telefon și oamenii amabili de pe stradă care să te îndrume, chiar dacă răspunsul la întrebare e… la 3 metri mai în față. Continue reading


Lalele, frumoasele mele lalele


19

Azi a fost o zi specială. Cactusă specială. Cu tot cu foi lipite pe geam și descoperiri neașteptate. La mulți ani!


11 ore spre altă lume


Negru negativ

Umbrele sferei

De mi s-ar da o șansă

Să iau unele momente de la capăt

Pentru a fi ceea ce ar fi trebuit

Când ar fi trebuit.

Fără să fi terminat orișice

În negru negativ

Precum obișnuiesc să învălui totul.

Mă strâng cărămizile temeliei ăsteia

Ce mă zidește spre străfunduri;

Am stat prea mult cu ochii spre cer

Și abia acum observ

Cum mi-a zidit piciorul…

View original post


Trădare și mai mult 0.1

momentary