Două numere și un pulover galben

Greseala, dupa greseala, dupa alta greseala si, vai, cred ca pot sa prevad ca urmeaza si alte greseli – destule. E fascinanta teoria dezvoltata de niste filosofi: teoria coincidentei. Dar, desigur, nu o sa ma avant in asemenea discutii pentru ca e o posibilitate mult prea ridicata sa o dau in bara, cum, am inceput déjà sa ma obisnuiesc, ca fac. Unde vreau sa ajung e ca parca toate apar gramada, asa deodata, si te distrug incet, se asigura ca te secatuiesc de orice urma de vitalitate de care te bucurai.

Si e acel stereotip. Gandul ca atunci cand vei fi ‘mare’ (adult, cica), o sa fii alt om, o sa te caracterizeze un grad ridicat de seriozitate si maturitate, dar… nu. Nu va fi asa. O sa fii déjà trecut prin multe si asta o sa te mai destepte putin, dar intr-o masura destul de mare vei ramane tot… tu. Adevarul fiind spus, cred ca voi ramane la fel de imatura si nu ma voi opri din facut greseli – din nou si din nou si din nou. Si e si mai greu cu aceste… schimbari. Pentru ca vin mult prea multe si intr-un timp prea scurt. Intr-o singura zi, totul se poate intoarce cu susul in jos. Sau in cateva zile, o saptamana, etc. Si la un moment dat nu mai faci fata sau cedezi din prima, dar nu e alegerea corecta. Trebuie sa-ti repeti: “Sunt puternic.” sau, sau… “Pot face asta.” sau, sau ambele sau orice care sa te incurajeze. Si sa nu uiti niciodata ca nu esti singur. In cazul in care vrei sa fii singur, fa-o – indeparteaza oamenii care vor sa-ti fie sprijin, dar in viitor sa te consideri norocos sa-i mai ai alaturi.

Si mai e o problema care ma roade de ceva vreme si continua parca din ce in ce mai rau: de ce nu exista egalitate? Gen… dreptate adevarata. Fara favoruri, fara a purta pica, fara invidii, ci doar recunostinta pentru acel cineva care-ti este inferior si respectul cuvenit – macar putin. Da, este cu cateva trepte mai jos decat tine, dar respectul tot trebuie sa existe, mai ales daca respectivul ti-l ofera. Poate nu e trecut prin aceiasi ani si in niciun caz nu detine paranoia specifica acelor oameni dintr-un anumit domeniu. Si totusi? La ce ajuta aceste gesturi lipsite de ratiune si gandire? Oftica? Suparare? Din a mea parte e dezamagire si alte simtiri mai marunte, dar totusi. Alta asa-zisa “insusire” nemaipomenita cu care m-am intalnit, a fost o ignoranta intentionata si atat de rece incat ma cutremuram in sinea mea. Imi mai pun cateodata intrebarea daca exista antipatie fara motive pentru o persoana. Altfel, as vrea o explicatie. Dar respectiva persoana poate considera ca a castigat. Nu o sa-mi bat capul, mai ales ca ea a avut grija sa-mi spuna tare si clar ca sunt pe o lista neagra. Din pacate, nu pot sa evit. Doar sa stau cuminte in banca mea si – de acum inainte – sa invat sa tac.

Si cred ca e nevoie de niste timp.

Dar tu, cititor, nu trebuie sa-ti faci atatea griji cand ai o problema. Tu trebuie sa fii puternic. Nu trebuie sa lasi pe oricine sa-ti influenteze parerile, altfel ar fi un haos total. Capul sus! Pieptul inainte! La fel si privirea. Ramai distant si rece fata de cei care sunt distant si reci cu tine. Ei nu merita. Du-te acolo unde ti-e cald si bine. Si ramai acolo. Nu le arata celor din jur ca te apasa ceva. Vei fi considerat slab, chiar daca nu esti. Pur si simplu asta e natura umana. Fie ca vrem sau nu. Dar o luam in jos rau de tot.

Probabil ca voi fi catalogata drept o negativista incurabila, dar am momentele mele. Va rog sa nu ma judecati prea aspru.

Maria Marda.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: