Simbol

Care-ar fi trasatura fundamentala a fiintei umane?

Priveste “Domnisoara coborand scarile” a lui Picasso. Nu e nicio domnisoara, cum te-ai astepta sau cum m-as fi asteptat, doar niste linii, in mare. Unele seamana cu o scara, iar domnisoara e o simpla linie delicata, unduitoare. Nu mai conteaza chipul si asemanarea cu realitatea – ci miscarea. Flux – reflux, miscarea fiecarui individ. Nu intereseaza chipul… In orice clipa nu mai suntem ce-am fost. Timpul lucreaza. Asa ca pastram esenta. Tabloul are un mesaj clar: frumusetea urca pana la Dumnezeu si coboara.

Valoarea picturilor… e imensa… Dar unele sunt banale!

“Cea mai buna investitie e arta, ingerasi.”

E vorba de sfarsitul secolului trecut. Odata cu aparitia simbolismului, apare si o anumita revolutionare in domeniul artei. Astfel e descarcerata. Se ridica semne de intrebare, se nasc din ce in ce mai multe dorinte de evadare. Cresc in intensitate puterea, increderea, creativitatea (!) direct proportional cu banalitatile in care se transforma treptat clasicismul, romantismul… golite de forta de a impresiona. Formalul nu mai satisface artistul. Pe nimeni, de fapt.

Si asa… apar ei. Simbolistii. Totul incepe intr-o mica taverna din Paris. “Au Lapin Agile” se numeste. Ei cauta ceva nou: exteriorizarea lumii interioare.

Daca eu vin cu rima, cu ritm, in poezia formala, atunci nu ma gatuie? Ma baga intr-un corset, la naiba! :)) “Daca ala a vazut soarele negru, atunci eu de ce n-as scrie Gheorghe cu litera mica?” Ca asa simt eu. Si legat de soare… inca un exemplu de pictura ar fi “Impresii la rasarit de soare” a lui Monet – foarte criticat pentru alegerea culorii astrului: rosu aprins.

Revenind la ceva literatura, poezii, mai exact. Nu mai e nevoie de ritm, de rima… trebuie sa fie scrisa liber; punctuatia sa o puna cititorul. Avand textul respectiv, se cufunda in visare, onirism. Renuntarea la punctuatie inseamna intr-un fel dreptul muzicii interioare.

Nu mai e nevoie de contururi precise, e totul o stare a tot ceea ce a frumos; poezia atinge cotloane ale sufletului; visarea… totul vine si coboara la tine, devii doar receptor, totul e cum vrei, devine reflex interior care are baza in a sugera.

Esti ghidat fara a ti se impune. Simbolul.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: