Plutesc

Si cand lacrimile nu mai rezolva nimic, intervine cearta. Apare dorinta de a blama pe cineva. Ultima speranta. Atat de gresit…

Farama aia de furie imi transfigureaza intreg miniuniversul intr-o camera stramtorata. Sunt orbita de ceata dinauntru si aleg sa actionezi arbitrar, fara niciun sens, doar ca sa-mi satisfac dorintele impulsive. Nu mai vad viitor, din cauza trecutului care-mi improasca judecata demult stabilita pe un drum ‘ș‘. Prezentul se deplaseaza de la o secunda la alta, fara sa ma ia in seamna. Kilometri de zile de ieri se intind in urma mea si astept ca acest azi sa devina inca un inel de pus la colectia nesfarsitului lant lipsit de noima.

Inca o zi. Azi ceva e schimbat. Azi nu mai astept sa se termine. Azi vreau sa dureze o eternitate. Azi vreau sa raman prinsa. Aici. Acum. Ma zbat, tip si strig ca sa scap, suflu continuu  – ceata se imprastie. Peretii camerei se indeparteaza de mine pana le pierd orice urma. Totul e un nemarginit luminos. Imi acopar ochii umezi. Paganul s-a evaporat. Unde? Altundeva. Nu dispare niciodata. Se joaca doar pe rand cu noi.

Timpul rade, mi se prelinge printre degete – ca ieri, si ziua de dinainte, si ziua de dinainte, si… Ma pierd in abis.

Ana Marda.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: