Simțim.

Suntem niste ciudati. In miliardimea noastra ne-am impartit fiecare in grupulete care mai de care mai divizate in si mai multe grupulete care la randul lor sunt si ele formate din alte grupulete si mai mici si… tot asa. Pana ajungem la cel mai micut adorabil grupulet: persoana individuala. Suntem niste ciudati, din nou. Atat de diferiti. Chiar asta ne face sa ne asemanam atat de mult. Felul in care toti incercam sa ne strambam intr-un fel anume sau porcariile pe care le desenam etc.

Si ce-mi place cel mai mult la cineva nu e culoarea ochilor, hainele sau fanteziile pe care le are – la naiba! :)) E vorba de atmosfera emanata de el – sau ea. O persoana imi inspira mult prea multe ca sa le pot contura macar. De la neincredere la inocenta; de la ganduri catifelate la imaginea unei stanci taioase; de la dorinta la timiditate. Uneori, pot asocia pe cineva cu gustul cafelei sau cu mirosul de cocos. Sunt atatea simtaminte care se strecoara in inconstient. Atingerea unui fulg, agitatia unei furtuni, ametitorul miros de vanilie sau poate gustul intepator de scortisoara, caldura unei culori, intimitatea unei priviri, lumina unui blitz – da, am scris “blitz” -, sunetul de vioara. Cineva ma trimite mereu spre un cuvant. Sau spre numele unei firme, prelingerea unei lacrimi ori pana si senzatia de sufocare.

Toate astea le simtim toti fata de ceilalti si… de ce nu si fata de noi insine?

Pe tine te cunosc. Ma faci sa simt mult mai mult decat o simpla senzatie de mult familiara. Ma faci sa simt un cantec. Nu-l pot canta, nu inteleg niciun cuvant, nu pot deslusi nici macar o nota. Stiu doar ca totul se leaga perfect si… toata piesa asta te defineste numai si numai pe tine. Tu? Esti… cineva pe care pretind ca-l cunosc. Stii tu… genul ala de “cateva discutii”, ganduri – “imi place cum petrecem timpul” -, poate niste incurajari, complimente, timp care trece, iar cantecul infloreste pe parcurs…. Prietenie.

Unele piese sunt scurte – cateva ore sau zile. Nu prea sunt genul meu. Mizez pe cele lungi, de ani intregi, cu adevarata valoare. Lungi si placute, atat de lungi si placute… Ar fi pacat sa se termine.

A. M.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: