Un gând urât.

“Mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat într-o zi a lunii precedente. Motivul pentru care scriu atât de târziu despre asta e datorat refuzului de a readuce o parte din nebunia care m-a cuprins atunci.  
Mă trezisem cu vreo oră înaintea alarmei cu un gând care nu venise de la mine. “Astăzi facem accident.” Fusesem izbită de premoniție, de nebunia credinței că primisem un mesaj cu scopul de a preveni o catastrofă. Știam, știam că era adevărat, nici nu mă îndoiam de asta. Nu puteam ocoli totuși, azi aveam cu familia o “excursie” departe de oraș. Probabil și ultima, îmi reaminteam abținându-mă de la un râs isteric. Până să plecăm, la 7 dimineață, nu mi-am putut scoate din cap gândul că în doar câteva ore voi muri. Aș fi vrut să fac ceva semnificativ, să las mesaje apropiaților, să-mi cer scuze de la vechii prieteni, să fac ceva ce mi-aș fi dorit dintotdeauna, dar am lăsat doar timpul să zboare, lăsând totul la voia întâmplării. Recunosc că îmi simțeam frica din interiorul meu, rece și neclintită. Tot drumul privisem în față, voiam măcar să știu în ce moment urma… Eram în paralel năvălită de întrebări care nu-mi dădeau pace. Ce e după moarte? Nimic? Întuneric? Există rai? Dacă eu supraviețuiesc și ceilalți nu? O să-mi simtă cineva lipsa? Va regreta cineva ceva legat de mine? Totul curgea odată cu drumul. Ne apropiam de destinație și starea mea se înrăutățea, aveam nebunie amestecată cu adrenalină în sânge, isterie pură. Un țipăt gutural îmi străpungea mintea. Dacă lăsam vreun mesaj de rămas-bun, dac-aș fi avut cum… Telefonul? Nu, nu mi-era de niciun folos. Când mama a strigat “Ai grijă!”, iar tata a pus o frână ușoară, am avut impresia că plesnește ceva în mine – tot. Era doar o frână nevinovată pe care le mai pun șoferii din când în când după care îi înjură pe cei dinaintea lor. Până când nu mi-am așezat capul pe pernă, gândurile morbide nu mi-au dat pace.
 Și, ei bine, acum sunt aici teafără și nevătămată.
 Ăsta a fost un răspuns la întrebarea “Ce ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?”. De fiecare dată când mă gândesc la toate astea, pufnesc ironică înainte să dau răspunsul. Nimic. Nu aș face nimic.

Liz.”

Ana Marda.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

One response to “Un gând urât.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: