Monthly Archives: October 2014

Lacrimi de mac

O, drept, subtil și atotcuceritor opiu! Tu, care ești un balsam pentru inima bogatului, ca și pentru inima săracului; pentru rănile care nu se vindecă niciodată, la fel ca și pentru chinurile sufletești care “ispitesc spiritul la revoltă”! O, elocvent opiu, tu, care, cu elocința ta convingătoare, alungi pricinile de mânie, lupți victorios pentru compătimire și îndurare, iar în somnul divin de o noapte îl ajuți pe cel vinovat de crimă să retrăiască amintirile copilăriei și îi speli mâinile de sânge!

– Thomas De Quincey, “Confesiunile unui opioman englez”

mac

Advertisements

Aici mi-e frig

Mai frig de-atât nu putea fi…

Ne grăbim, asta știu sigur.

Fața îmi e afundată în fularul tricotat.

Mă tot întreb de ce port geaca neagră atât de subțire – atât de subțire…

Ne grăbim. Dar nu așa tare. Încetinești la vederea blocului.

Trecem prin fața unei clădiri vechi. Frigul mă face să mă cutremur.

Îți strecori mâna în buzunarul gecii mele și o iei pe a mea. O singură dată m-ai mai ținut de mână;

Un fior fără nicio legătură cu frigul mă cuprinde.

Ești cald. Ție nu ți-a fost niciodată frig.

Acum nu-mi mai e nici mie.

Ana M.


Neinițiați

Nic își privea novicii exersând mânuirea cuțitului. Față de prima lecție – care se dovedise o adevărată catastrofă -, majoritatea învățaseră să fie foarte atenți la el când le arătase – o singură dată – poziția corpului înainte de a fixa ținta, apoi trecuse răbdător pe la fiecare potrivindu-le arma în mână. Acum tot ce făceau era să se obișnuiască cu greutatea cuțitelor și să mimeze aruncarea, fără a le da drumul în aer.

“Chestia asta devine din ce în ce mai enervantă…” își spuse Nic sprijinit de un perete de piatră. “Sunt niște fricoși care nu i-au înfruntat niciodata pe cei Reci. Poate nici măcar n-au văzut unul.” A zâmbit superior gândindu-se la rolul pe care îl avea în sectorul Alpha. El era elita, printre cei mai puternici, cel mai ascuțit strateg… “Până să devii proful unor copii.” și-a întrerupt gândurile glorioase.

Ca de fiecare dată când se gândea la asta, chipul generalului îi apărea în fața ochilor. “Gândește-te că e o experiență în plus, Nicolas. Una pedagogică de data asta. Nu mă privi așa. Ai… – cât? – 19-20 de ani? Ești apropiat de vârsta celor neinițiați și le trebuie o minte tânără și odihnită care să-i învețe să se lupte. Ce e elementar. Și nu mă face să te trimit înapoi în Gama. Fiecare dintre noi are o datorie.” Datorie? Datoria lui Nic era să facă planuri și să participe la expedițiile militare de deasupra. Și nu era o minte tânără și odihnită de când își văzuse familia omorâtă de Ei. Nu mai scosese niciun cuvânt de protest însă. Generalul era mult prea pornit.Totul i se părea o glumă de care numai el nu se prindea. Nici un an nu era de la transferul în sectorul Alpha că deja îl exepediau înapoi? Sau… îl făceau… să facă asta.

A ridicat resemnat dintr-o sprânceană și fața i s-a întunecat când a văzut ora. S-a apropiat de grupul de novici. În timp ce făceau un cerc în jurul lui, și-a luat un aer autoritar.

– E timpul să aruncați la țintă!

Trebuia să-i ia din nou unul câte unul…

“Nicolas Finn, faimosul Nicolas Finn…”


“Joc irațional” ∈Q

Vreau să scriu ceva. Vreau să-mi amintesc ceva. Vreau să mă închid într-o cameră. Vreau să mă întâlnesc cu mine. Vreau să mă întâlnesc cu tine. Vreau să-ți fac un joc.

int joc()

{
1.1.1 Dulce, programare, șef de patrulă, nostalgie, ce e aia…?, numemun, nu cred în așa ceva.
1.1.2 Și Jake.
1.2.1 Poreclă, șaten || căprui, ciocolată caldă&&boltă&&prima&&vreo 80 de lei, del duma, 076648…, :)).
1.2.2 Sau glume cu ingineri, schlecht, fum, sunt blocată.
2. Hint: poți să începi cu ‘N’ || ‘N’ || ‘N’.

Nutella(s). Biologie.
Imagination. Orb.
Cocoșii-de-Sud. Gust – ciocolată, cald, pizza, electronică.
O-ploaie-lungă. Dumă.
Lămâie. A – eu. Auch.
AnaanA. Nic-lae, bălae.
Summonmylove.

F… passion.
I… obvious.
N(aiba să-l ia)… perfume.
N(ever-ending)… aluzie.

if(you found the solution) return 1;

return 0;

}

Și care-i scopul, nu? Poate l-ai pierdut pe undeva printre rânduri…

Ana Marda.


O coardă prea-ntinsă

broken guitar

Nu mă ghidez decât după un sunet slab care mă deranjează. O iau ba spre stânga, ba mă întorc din drum, parcă mi se joacă o festă. Acum îl aud din toate direcțiile. Mă obsedează succesiunea notelor greșite, o armonie atât de mânjită… Îmi sucește gândurile, îmi face picioarele să mi se împleticească, mă las atrasă fără pic de speranță. Continue reading