Monthly Archives: February 2015

(1) Te uiți după deget și vezi nimic

Posturi, mătănii, bani preotului, pelerinaje, până la tortură. Îi tot văd pe maniacii ăștia ai religiei. Și asta ca să ajungă undeva bine după moarte. Aleargă după ceva a cărui existență este pusă sub semnul întrebării.

Poate că nici măcar nu există Rai sau Iad. Și-și vor da seama mult prea târziu că toată viața și-au irosit-o făcând lucruri care nu le-au adus fericirea, ci doar s-au amăgit cu o speranță lipsită de temei.

Tu ești cel care ar trebui să-ți controlezi viața, nu alții; nu reguli fără geneză, nu alte persoane – doar tu.

Azi am un clișeu pentru tine: ești creatorul propriului destin. Aranjează-ți recuzita conform armoniei esenței tale, joacă rolul umbrei pe care ți-o nuanțează interiorul, cântă notele care-ți sâcâie gândurile și nu te lăsa niciodată dus de nas de realitate – e doar o modalitate de a ne pune pe toți laolaltă, o prostie menită să te distragă de la ce e important de fapt. Fii fericit…

117e8f486026b86a142a6311a628de41

Ana.


Tu ai face asta?

[…] semăna cu un om care a primit o scrisoare așteptată cu nerăbdare de la o ființă dragă, dar care o ține în fața lui și dinadins n-o deschide, ci, dimpotrivă, o pipăie îndelung, cercetează plicul, ștampila, se duce în camera vecină și caută ceva, într-un cuvânt, amână cât mai mult momentul culminant, fiindcă știe că oricum nu-l va scăpa, și face totul pentru a gusta o plăcere cât mai deplină.

– Feodor Dostoievski, ”Adolescentul”