Confidențe

Poate dacă iau un pumn de nisip, firele se vor ridica spre cerul cenușiu cu nori nedefiniți. Ceva mă oprește să-l ating. Marea. Nu… nu e mare, ar trebui să aibă valuri. Depărtarea ar trebui să fie tulbure, ca gândurile mele. Unde e sfârșitul? Îmi pierd ecoul în eternități acvatice.
Iar sunt aici. Locul ăsta infect care nu-mi dă pace.

nighty sea

Luciditate nebună. Lasă-mă să ating nisipul, să plutesc prin materia întunecată a universurilor paralele. Vreau să mă pierd în stele dulci și amețitoare. Să mă pierd în lumi nocturne și în tornade haotice.

E o cutie în fața mea, o cutie ce… Aș îngheța din vârful degetelor până în străfundurile minții – dacă mi-aș aminti să-mi fie frig. M-aș topi, aș dispărea complet, dacă mi-aș aminti să visez. Dar o deschid și nu simt nimic.

Confidențe. Delicate și inocente, îndoielnice și nebune, de toate culorile și incolore, toate sunt secrete.
Sunt secretele tuturor pământenilor, iar acum mă copleșesc.

Câteva bile, nu pot spune precis câte sunt la număr. Majoritatea sunt închise, negre chiar; ar trebui să mă tem? Iau o bilă albă în palmă. Are o formă fără formă, dar e rotundă, și pătrată, și mi se încurcă privirile… O iau între două degete și o sparg. Vopsea albă. Apoi nimic.
Am infinitul în palmă.

Ana M.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: