Stelarul (1)

a8537cedfbdeb90120a393076c58e253

S-a lăsat să alunece ca o adiere de vânt în brațele sale. El a cuprins-o tandru respirând cu nesaț parfumul părului ei. A suflat spre cerul îngrămădit de stele și a produs un mic vârtej de nori întunecați care să-i ferească de privirile indiscretele ale zeilor. A zâmbit nostalgic cu gânduri pierdute în fantomele trecutului. Și-o amintea bălaie și palidă în jocurile nopții, cu ochi negri reflectându-i natura atât de ciudată și totuși familiară din prima clipă. Familiară… Vorbeau prin stele; le schimbau între ele, le depărtau cu ani lumină, rătăceau în eter și se regăseau plutind printre galaxii.

Ea a ridicat o mână și a pornit o căutare în materia cenușie de deasupra lor.

– Uneori mă întreb dacă sunt Frumoasă, a șoptit visătoare.

Multă vreme au stat fără să mai zică ceva. Una era să-și paseze nebuloase, alta era să se avânte în găuri negre ce nu prevedeau decât primejdie.

Cuvântul ”frumos” era interzis. Nimeni nu avea dreptul de a aduce vorba de el, de a-l rosti, de a-și pune întrebări. După Ei, totul era într-o ordine strictă, era o lume perfectă. Sofia tocmai încălcase Legea.

– Tot ce-mi doresc e să-mi privesc chipul, a întrerupt iar tăcerea. Măcar pentru o clipă. Să văd. Cine sunt

În ciuda Legii, și el contemplase zeci de vieți omenești la această întrebare – ce este Frumusețea. Nu găsise niciun răspuns exceptând sentimentul celest pe care i-l trezea. Dar știa – știa cu certitudine – că ea era Frumoasă.

– Care să fie culoarea ochilor mei? Cât de mari sunt? Când eram o copilă încercam să îmi număr genele…

Norul dens pe care erau așezați a scos chicot mut la curiozitatea inocentă a fetei. El îi mângâia obrazul. Îmbujorarea-i nevinovată dezvăluia închipuirile cu care se hrănea de atâta timp. S-au privit unul pe celălalt într-o tăcere moartă.

– Cum arată buzele mele? Sunt la fel de trandafirii ca ale tale?

Și-a trecut ușor degetele peste buzele ei, iar ea a părut că-și uită gândurile. Se iveau zorii zilei și… De-ar fi fost Cronos, nu un simplu fiu al stelelor… Și-au ferit amândoi privirea de cuvintele nespuse.

La următorul răsărit, urma să împartă cerul cu o necunoscută. O eternitate în vid.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

One response to “Stelarul (1)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: