31 de perechi eșuate

”Șșș… nu mai cânta și fă liniște o clipă.” glasul îi era doar o șoaptă, parcă atinsă de reverie.

”Încă un moment zen de-al tău?” am încercat să nu par prea ironică, mai ales că eram singurii care nu dormeau, putându-ne bucura în sfârșit de o oarecare liniște.

”Da, mă simt foarte zen noaptea.” Sarcasm. La fel de ieftin ca al meu.

Și-a ridicat mâna și și-a îndreptat degetul spre cer:

”Uite! Vezi cele trei stele de-acolo?”

”Mda… da.”

”În stânga, lângă cea din mijloc, mai e una, mai strălucitoare.”

După o pauză:

”O vezi?”

”O văd.”

”Mai urmează o succesiune de stele…” A trasat o linie imaginară cu degetul și n-a fost greu să disting constelația.

A zâmbit satisfăcut, vizibil mulțumit de sine că se făcuse înțeles.

”Ca să-mi desăvârșesc strădania de a te face să vezi… ah…” și-a dus dosul palmei la frunte într-o expresie de fals dramatism: ”Dar oare ești pregătită?”

”Vrăjeli, senpai!” i-am strigat râzând.

”Dar oare au efect, tânără învățăcel?”

Mi-am dat ochii peste cap. Am văzut roz.

”Deci.”

”Deci acea constelație este Scorpionul. Un pic mai sus și mai la dreapta poți vedea Balanța; și mai la dreapta e Fecioara… Știu să-ți mai arăt Peștii și… o constelație de trei stele, cu două vizibile, mă rog… Fornax.”

”Ce nume… Sună a chipsuri ieftine.”

”Oprește-te, lasă coarda aia!”

Nici nu-mi dădeam seama că ciupeam o coardă până să-mi spună.

”Acum e rândul meu să-ți dovedesc cunoștințele mele astronomice mult superioare.” I-am zis să se întoarcă.

Pentru o secundă am distins în întuneric coloana de biciclete de la marginea îngrămădirilor de corturi liniștite. Focul cel mare nu mai era decât un fum anemic demn de un chibrit ud.

Mi-am ridicat privirea spre cer și am ochit un grup cunoscut de stele. Luând același ton academic:

”Acolo! Acel trapez…”

”Serios?” m-a întrebat. ”Carul Mare?” Probabil că se aștepta într-adevăr să știu ceva mai mult.

”N-ai pomenit de asta. Nu-i frumos să știi mai mult decât spui că știi.”

”Așa tratezi oamenii. Nu lăsa pe nimeni să afle totul. Dă-le picătură cu picătură.”

”Sau deloc.”

”Desigur, ființă antisocială. În cazul tău nici măcar n-ai cui. Rămâi blocată în balonul tău fericit departe de toată lumea și plânge-mi-te mie.”

”Dar nu mă plâng. Suntem aici cu toți acești oameni și n-am zis nimic.”

”Chiar așa, ce realizare!”

”Nu mă deranjează atâta timp cât o să ne ducă la Vamă.”

”Da, asta așa e…”

Nu știam ce-aș mai fi putut spune. Mi-am pierdut… cuvintele. Poate voia să doarmă sau cine știe… să asculte greierii, habar n-aveam, dar la scurt timp a schimbat subiectul.

”Despre Jude ce se mai aude?”

”Jude?”

”Jude.”

”E… mult de povestit.”

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

One response to “31 de perechi eșuate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: