Monthly Archives: September 2015

gone?

Continue reading

Advertisements

Pasiv

”Dacă mă vei chema, voi veni; dacă îmi vei oferi, voi accepta. Dacă vei vorbi, te voi asculta. Dar nu mă dori.”

Omule,
Ai fost scufundat în simbolurile la care ai tot tânjit în călimara cu cerneală. Apoi te-ai ridicat și ai căzut pe covorul alb. Ai găsit hârtie cu care să te ștergi de albastrul pe care îl adori. Dar n-ai lăsat nicio urmă pe care să o citească ceilalți.

Cine s-ar fi gândit că te va vedea cineva? Vreodată. În tot nimicul tău. Dar mulți te găsesc, unii te ating, iar alții chiar încearcă să te deschidă. ”Ce glumă bună.” îți spui de fiecare dată. ”Ce glumă bună.”

Ești o carte, omule…
(”bă nu știu da’ cred că e cu super glue sau ceva”)
… cu toate paginile lipite, copertă din piele plăcută la atingere și un nume șters de care nu poți scăpa, DAR TOTUL ASCUNS. Zăvorât în subteranul zgomotos, într-o pivniță dintr-o altă pivniță, într-un cufăr blestemat, în două rânduri de lanțuri anti-societate din propria-ți minte pudică sau nu, vulgară sau nu, dar precis închisă.
Ești paradoxul. Covorul a rămas alb, iar hârtia neatinsă. Rămâi împroșcat cu cerneala TA, pe care n-o dai NIMĂNUI.

(”bă e carte sau om?”)

Dar nu știi, omule, că… nu mai știu.

”Iar dacă voi vedea, nu-ți voi spune.”

A.M.


Nu e destul, nu e destul

M-am golit de toate culorile de aseară și pot gândi iar ca mine.

Persoană.
Îți înțeleg tristețea – poate mai mult ca oricine. Știu cât poate să doară. Nu voi spune că am trecut și eu prin asta; poate e o minciună – sau nu. Îți simt energia și văd masca pe care o porți pentru ceilalți.

Persoană.
M-ai umplut de furia și confuzia care ți-a acaparat mintea. Dar e ok. Știu că e a ta. Eu doar te-am ușurat de o cantitate infimă ce sper să fi contat. Și totuși continui să te lupți împotriva ta din cauza unui nimeni.

Lasă totul în trecut și întoarce-te când spiritul îți cere, nu frustrarea, durerea sau vinovăția.

Azi te întreb din nou: ești bine?

Dar tu?

Ana.


Encircle

“Truth is like a sculpture – one perspective is never enough for true understanding.”

Penumbra: Requiem