Nu e destul, nu e destul

M-am golit de toate culorile de aseară și pot gândi iar ca mine.

Persoană.
Îți înțeleg tristețea – poate mai mult ca oricine. Știu cât poate să doară. Nu voi spune că am trecut și eu prin asta; poate e o minciună – sau nu. Îți simt energia și văd masca pe care o porți pentru ceilalți.

Persoană.
M-ai umplut de furia și confuzia care ți-a acaparat mintea. Dar e ok. Știu că e a ta. Eu doar te-am ușurat de o cantitate infimă ce sper să fi contat. Și totuși continui să te lupți împotriva ta din cauza unui nimeni.

Lasă totul în trecut și întoarce-te când spiritul îți cere, nu frustrarea, durerea sau vinovăția.

Azi te întreb din nou: ești bine?

Dar tu?

Ana.