Pasiv

”Dacă mă vei chema, voi veni; dacă îmi vei oferi, voi accepta. Dacă vei vorbi, te voi asculta. Dar nu mă dori.”

Omule,
Ai fost scufundat în simbolurile la care ai tot tânjit în călimara cu cerneală. Apoi te-ai ridicat și ai căzut pe covorul alb. Ai găsit hârtie cu care să te ștergi de albastrul pe care îl adori. Dar n-ai lăsat nicio urmă pe care să o citească ceilalți.

Cine s-ar fi gândit că te va vedea cineva? Vreodată. În tot nimicul tău. Dar mulți te găsesc, unii te ating, iar alții chiar încearcă să te deschidă. ”Ce glumă bună.” îți spui de fiecare dată. ”Ce glumă bună.”

Ești o carte, omule…
(”bă nu știu da’ cred că e cu super glue sau ceva”)
… cu toate paginile lipite, copertă din piele plăcută la atingere și un nume șters de care nu poți scăpa, DAR TOTUL ASCUNS. Zăvorât în subteranul zgomotos, într-o pivniță dintr-o altă pivniță, într-un cufăr blestemat, în două rânduri de lanțuri anti-societate din propria-ți minte pudică sau nu, vulgară sau nu, dar precis închisă.
Ești paradoxul. Covorul a rămas alb, iar hârtia neatinsă. Rămâi împroșcat cu cerneala TA, pe care n-o dai NIMĂNUI.

(”bă e carte sau om?”)

Dar nu știi, omule, că… nu mai știu.

”Iar dacă voi vedea, nu-ți voi spune.”

A.M.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

3 responses to “Pasiv

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: