Turnul cu Ceas (pentru M.)

Mie

Erai cocoțată sus pe acoperișul cabanei de lemn. Un obraz pentru lună, iar celălalt pentru stele. O briză ușoară îți mișca șuvița de păr ce îți atârna de ceva vreme peste ochiul stâng. De departe te asemănam unei pisici negre cu ochii scânteietori care își căuta destinul în întuneric, nesigură dar fericită și mai ales împăcată.

O stea izbucnește cu o lumină cutremurătoare era ziua aceea din an… Și tu o știai bine. E ziua în care steaua ta îți mai marchează un an pământean în agenda lui. Știi foarte bine ca nu va mai dura mult până se va stinge pentru a apărea din nou abia peste o rotație completă în jurul soarelui.

Când luna ajunge să îți lumineze întregul chip, steaua va fi deja stinsă din nou, și vei ști că a venit timpul să te întorci în corpul tău.

Îți simți mâinile reci și picioarele amorțite… Călătoria prin spațiu te-a obosit destul. Ridicându-te în picioare, simți răcoarea dimineții ce se apropie și cele câteva raze de soare care încep să se așeze pe chipul rece. Deschizi fereastra dormitorului, arunci plapuma de pe pat și dormi un somn dulce și lung de 360 de zile.

(La mulți ani)

M.

Ție

E un turn în ceruri, un turn maare, printre norii vaporoși. Noi nu-l putem zări, dar de acolo vezi întregul Univers. E un turn cu un ceas gigantic, ce marchează anii, lunile și zilele; zodiile și orele; minute cu secunde… E măreț… e măreț să îl privești…

Cândva am fost acolo împreună, numai că eu am plecat un pic mai devreme decât tine. Acolo, în spatele marelui ceas, într-o încăpere infinită, liniștită și armonioasă – acolo am fost toți. Alături de nenumărate bufnițe cu pene moi, atât de colorate, bufnițe distinse, cu o misiune specială, anume să ne aducă pe Pământ. Oare credeai că ne aduc berzele sau că alunecăm pe o rază de soare până aici? Oh… Pe Pământ primul lucru e să plângem, căci smulși din măreția cerească, căutăm o cale de a ne întoarce, dar fiind prea mici, prea neputincioși, lăsăm timpul să ne diminueze amintirea unui turn maare cu ceas, cu bufnițe moi și zâne minunate.

Nu am fost mai diferită de ceilalți atunci când am fost adusă aici. Cred că nici tu. Ah, tu… Acum optișpe ani? Da. Optișpe ani pământești. Optișpe ani după care ei ne consideră adulți, optișpe ani după care ni se permit unele lucruri, care acolo, în Turnul cu Ceas, ar fi însemnat nimic. Nimic.

Oare când a devenit toată lumea atât de pământească? E plăcut să întâlnești pe cineva care și-a păstrat esența cerească. Esența celestă, NEpământeană.

Acum câteva luni mă urmăreai privind stelele și luna. O clipă zărisem o străfulgerare ce-mi păruse a-mi fi bufnița. Și acolo era și Turnul cu Ceas – sunt sigură de asta! Am văzut intrarea în Turnul cu Ceas!

”De departe te asemănam unei pisici negre cu ochii scânteietori care își căuta destinul în întuneric, nesigură dar fericită și mai ales împăcată.”

În noaptea de 5 către 6 a gerarului, te-am găsit cocoțat într-un copac, în vârful unui deal. Zăpada de pe crengi îți ținea companie, iar pe umăr aveai o bufniță imaculată. Aveai fața ațintită către stele. Parcă nici nu băgai de seamă că pasărea te privea – îți privea pielea palidă în lumina lunii, ochii negri în care se citea aleanul, părul ciufulit și gândurile hoinărind aiurea. Priveam odată cu ea. Și așteptam. Asemeni ție, mă întrebam.

Oare ai văzut și tu Turnul cu Ceas?

(La mulți ani)

 A.

cocolinooo.jpg

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: