A șaptesprezecea nălucire

Conducem doar noi doi și toată lumea,
Pe autostrada Soarelui,
Tot ce vedem în față e apusul –
Apusul cald și criptic.
Îți schițez profilul pe un caiet vechi
Fără ca măcar să îmi dau seama;
dar oare de ce zâmbim amândoi?
Soarele apune, toamna se arată,
Ceva mă apasă.
Și pe tine.
”Avem timp?” te întreb.
”Avem.” Și totul se schimbă.

Conducem doar noi doi pe autostrada Soarelui; tot ce vedem în față e apusul – apusul cald și criptic.

sunset

Spre Vamă

Ana Marda.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

4 responses to “A șaptesprezecea nălucire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: