Opac – acum

Atunci: Îmi amintesc de jurnalul unui iubitor de zahăr. Plin de aluzii și aberații. Transparent.

Aluzie: Vântul bătea dinspre sud.

Aberație: Un câmp întreg de flori se apleca spre mine, iar eu rămâneam rigidă și rece. Această lalea roșie cu miez obscur era cea dintâi pe drumul spre nord, alături de mine, astfel că, din când în când, petalele ei îmi mângâiau cu sfială neclintirea, la o tresărire mai aprigă a vântului de sud. Un gând mă găsea mai puțin rece și parcă îmi plăceau florile.

Acum: Recitesc jurnalul unui iubitor de zahăr și nu mă mai regăsesc. Mi se pare că aparține unui străin mult prea tânăr. Opac.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: