Aș rămâne pe Pământ

Nu vă supărați… se apropie de mine un simplu trecător. V-am tot văzut pe aici… privind împrejur un pic nervos. Ce așteptați?

Trenul, spun scurt, cam necioplit cred. Râde poate de răspunsul meu.

V-am văzut de atâtea ori! Trec aceleași trenuri în fiecare zi și dumneata nu te-ai clintit o secundă de pe peron…

O să apară și cel pe care îl aștept eu.

Sunt ore fixe pentru fiecare… îmi trage ocheade neîncrezătoare și mă crede scăpată de la nebuni. Își recapătă rolul de ”povățuitor”: S-ar putea să mai existe întârzieri totuși… Vara, mai ales!, dar este o primăvară timpurie și răcoroasă… Îl întrerup.

Nici al dumitale văd că nu dă semne că ar veni, observ din aerul omului.

Cum așa?! întreabă contrariat pentru câteva clipe, apoi își amintește cu cine vorbește. Zâmbește plin de compătimire – pentru mine, bineînțeles. Oh… oftează ca pentru sine. Își ridică valiza: Aș mai vorbi cu dumneata, dar mă tem că trebuie să mă urc degrabă în compartimentul meu, altfel… și arată spre locul de deasupra șinelor ruginite: Pleacă fără mine!

Dispare.

Gara e pustie. Niciun tren nu mai trece pe aici de ani de zile.

 

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

3 responses to “Aș rămâne pe Pământ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: