Metroul clandestin

Scopul acestei călătorii nu mi s-a mai arătat așa ușor – sau mai plăcut. Întoarsă la București, mă dor ochii de la soare și de la piciorul stâng pe frână – văd o căpșunăzila pe autostradă. După 11 nivele, o poză e de-ajuns. Prea multe blocuri, prea multe blocuri! Câtă mizerie și câte bomboane pe stradă! (Fizică și mate, fizică și mate!) Dormi, culcă-te, fa, Anaaa, culcă-teee, e ok, da, sunt în pat, dar… încă juma de caiet și după PLOȘNIȚĂ. Sub papuc e teroare!! Sub somnul meu sunt ace ace aceeeee și pe picior văzui un purice… am închis ochii doar. Formalități față de mine însămi. Dimineață, mănâncă – daaaa, mănâncă-mi mie toată pofta și cheful. Sunt obosită. Bogdan! Ce liste? ”Uite măă ești în amfiteatrul Titu Maiorescu uită-te și tu pe hartă” i-am auzit. Prea mulți ochelariiiiști! Mi-i pun și eu să par deșteaptă. I-am urmărit. La litere? Undeeeee. Hait! Mate în prima bancă – și electricitate în capul meu… Oo, enigma – tipa de la ASE!! Terminarăm – POZĂ. Shaorma? Chhh! Trebuie, dar trebuie. Operă? Vreau acasă. (Fizică și mate, fizică și mate!) Bunăăăă! Avion? E greu să cauți o pisică în întuneric – mai ales când nu e acolo!! Chinezării și teatrul Masca. E în ceață, vai… Plimbă-te în vechitura aia cu drum de piatră, întoarce-te acolo. Ceai și căăărți! CD-uri și vinil! Budism? Nirvana. Tot aud o piesă, drăcie! O farsă vrei să spui, haha. O primă intrare, un prim telefon! Îmi doresc pe-ascuns să-l ”scap” într-o fântână. Nietzsche. Termo, MATE(mă, Tică). Nu. Nu, nu, nu și NU. Azi nu. Nu! Întuneric – afară doar. Agitație. Culcă-teeee! Vină, nu-i corect. Azi. ”Bună, Ana.” Uuh! De ce. Haha, fraierilor, plângeți de ciudă! ”N-ai voie să greșeti decât una!” Mă doare capul. Pizza și chestii. Mecanică. Mâine. Azi trecu. Și mă lovi. Mă evită. În sfârșit. Vrei să mă suni? Nu… Sună măăăă! Nițică lumină, ce-aș vrea să nu fiu aiiiici – să fiu cu tineeee! Au plecat. Am rămas cu un tricou și-o carte. O să fie bine, faa! Și singură în camera de la 1. Așa că mă căsătoresc, iar dimineață primesc vești neoficiale. Metroul… Atââââtea telefoaneeee, ciudațiloooor, obsedațiloooor, lăsați naiba telefoaneleeee! Fa, ți-am luat o sticlă de suc :)) dar – o să-ți placă. Știi ce? Voi rămâne la tenișii mei de la cinezi! Muriți de ciudă, fițoșilor cu încălțămintea asortată cu banii! Nu mai am bani – vaai – să mă întorc la Drăgă, haa… aa, stai, o mică neînțelegere. Am intrat peste străini, doamne… mai sus, nedormitule :))) Apă… Atât? Gata? Studenți? Incredibil. La 2:30, k? Bagaj – un tricou și-o carte. Ce carte? Bebeluși morți :))) Mulțumesc! Stai. Ce stație e asta? Unde suuuunt?? Am întârziat! Uai, scuzeee, vrei apă?? Haida. Aici schimbăm, și aici! Pe unde, pe unde? Daaa, știu pe unde s-o luăm. În față doar. Nu știu cât! În față – mereu. Adevăr și adevăr? Okiii. Majorate și pus în fața mașinilor în pijamale. Nu trebuia să mă întorc nici de data asta. Ar trebui să fie ilegal. Acel David Bowie dubios încă mă sperie… Una… Mai am o călătorie… iar piesa nu mai e un mister.

”A Boat Lies Waiting”

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

7 responses to “Metroul clandestin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: