Unu

Erau acele nopți târzii, când adormeam instantaneu cu spatele lipit de sobă. Pătura mi se încălzea mult mai repede, iar pisica torcea în surdină, împleticită printre picioarele mele.

Erau acele nopți de boală; sufeream de friguri. Săraca mama nu știa cum să se mai agite în jurul meu – ba aducându-mi încă o pătură, ba să-mi schimbe compresa urât mirositoare de pe frunte…

Supa – un fel de terci scârbos care-ți lăsa cerul gurii slinos – fierbea în ceaun și-n toată casa mirosea a legume prea fierte și prea puțină sare. În timp ce soră-mea cea mare făcea pe bucătăreasa osândiților la cea mai crudă moarte, cea mică, Anna, îmi ținea de urât și îmi citea din puținele cărți pe care ni le lăsase bunicul.

Din tavan, pe alocuri, se scurgeau picături reci de apă, zăpadă topită de la acoperișul încălzit de vaporii de supă. Pod să nu fi avut? Avusesem și pod mai demult, însă podeaua mucegăise de la atâta apă scursă din tavan încât tata fusese nevoit să arunce scândurile, desființând astfel podul…

Acestea sunt printre ultimele mele amintiri plăcute, calde… până să înceapă lungile zile de delir și nesfârșitele nopți, grele ca pietroaiele.

pizelata

(14ian2016)

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: