Simfonia Haosului

haosul

Haosul – ce-l văd și îl trăiesc. Respir Haosul. Vocile din capul meu s-au trezit și rezonează cu încâlceala prafului din cameră. Se zbat neputinciose și lovesc geamul. Văd o pasăre ce zboară mereu spre norii fluizi. Se aud troienile cum se apropie, le simt dimineața în aer și mă chinui să-mi comprim Zgomotoasele care-mi țipă în cap. Le strivesc, le storc corzile vocale în paharul cu ceai de iarnă. Haosul îmi mângâie obrazul, Haosul îmi atinge buzele cu buricele degetelor ce distrug, Haosul mă absoarbe… Mă las absorbită de Haos. Căci iubesc Haosul!

Privesc și tot ce văd sunt guri ce se deschid fără vreun sens. Am o minte vulnerabilă, mă acoperă frunzele toamnei, ude de ploaia din fiecare noapte. Mă presează și mă suflă mai departe spre momentul trecut ce alunecă printre miliardele de orori ale acestor zile fără de sfârșit. Hei, tu… tu… ahhh… Acoperă-ți gura cusută și ascultă. Acoperă-ți urechile de melc și vorbește. Acoperă-ți ochii fără pleoape și privește. Haosul ce te-nconjoară. Haosul ce mă-nconjoară. Nu e destul, nu e destul…

Vreau să te învârt și să te amețesc cu incoerența din capul meu, vreau să-mi săruți lacrimile pline de confuzie și panică, să aruncăm cu bile nedefinite de secunde unul în altul, dar mă tem să nu desfac vreun nod din corola noastră… Haosul mă înconjoară și mă iubește, îmbrățișez cu disperare Haosul, dar mă trezesc îmbrățișându-mă pe mine însămi. Ochi mari ce mă ating zilnic, precum și nimicul ce mă cuprinde, își scot colții strâmbi în zâmbete desfigurate și necompătimitoare. Expresii lipsite de fețe își fac loc prin indiferența mea, iar azi am realizat că nu-mi plac – mă incită însă. Sunt goluri care urcă amenințător spre crăpăturile din oceanul spânzurat de pământ. Și atunci… se prind de pânzele freatice ale neființei solare – mă așez pe cenușa torțelor trecute. Și în capul meu reverberează același gând…

Sunt îndrăgostită de Haos!

Ana

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

One response to “Simfonia Haosului

  • Marcel R.

    Stii, poate ca haosul nu e decat o aparenta. Daca privesti materia mai de aproape, constati cu uimire cata ordine domneste… Cat de ordonat sunt aranjate cristalele… Daca te apropii si mai mult, pana la nivel atomic, dai de ordinea absoluta a universului.
    Nu exista haosul. Incrcand sa-l cuantifici, esti nevoit sa intri in detalii. Iar in detalii nu vei gasi niciodata haosul. Doar diavolul, caci diavolul sta intotdeauna in detalii.
    Cu alte cuvinte, nu-ti recomand sa te indragosttesti de Haos, caci ajungi sa dai de dracu’ ! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: