Prolog: în căutarea păpădiei fantastice

Păpădia își croi drum către ecoul gândurilor… Cine știe ce simți? Cine poate spune ce punea la cale?

Sunt speriată în acest loc unde nu mai dețin nici un pic de control… Nu mai depind atâtea de părerea sau voința mea, nu mai am atâtea drepturi și mi-a fost luată și acea fals-independență pe care mi-o creasem. Mă simt gâtuită. Încolțită. În impas. 

Unde sunt vremurile când nu îmi blestemam în așa măsură starea de  indecizie cronică?

Prezentul e mort. S-a ivit o ceață groasă ce mi-a învăluit lumea. De-asta mă tot dor tâmplele. Subconștientul resimte amorțeala ce mă cuprinde și… poate mă forțează să reacționez? Pănă nu îmi explodează capul cel puțin. Nu o să se întâmple. Nu mai sunt prezentă.

Unele seri sunt dulci. Cu toate astea am renunțat la zahărul în plus din ceai. E ceva dulce în interesul meu… în impulsurile venite de nicăieri. 

Casa mi-a ajuns propria minte. Unde mă văd tot mai mult o străină, întocmai celei din exterior. Mă simt tot mai străină de toți din jur și aș căuta cumva să mă întorc… dar nu fac nimic. Îmi imaginez scene, replici, dezvăluiri, dar atât de rar și comod, că amân de fiecare dată. 

Unele seri… sunt… dulci… și… nu știu ce vreau să spun prin toate astea. 

Dați-mi vă rog o șansă… să găsesc o păpădie.

Așa sunau gândurile mele înainte de a-mi începe călătoria în căutarea păpădiei fantastice.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: