Metroul hoinar

Weekend lung și pliiiin de plimbări.

Vineri am fost pe la Grădina Botanică. Mi-am cam rupt picioarele până am ajuns acolo – o dată că mă jenau tenișii și, mai presus de-asta, era o căldură cotropitoare care te lăsa fără aer. S-au dovedit a fi 2-3 ore încântătoare, încărcate de flori, de verde, de exotism și cărăruici printre copacii răcoroși. Ajunsă pe lângă un lac, am avut plăcerea de a mă întâlni cu o rață urmată de 5 bobocei adorabili ce mi-au furat privirile ceva timp.

This slideshow requires JavaScript.

Plecată de la umbra binecuvântată, m-am trezit sub căldura directă a unei zile doborâtoare. Ei bine… drumul până la Bohemian Tea House a fost în sine o aventură dureroasă, mai ales că nu mâncasem mai mult de un McPuișor pe drum (un prânz autentic și sănătos – știu), iar picioarele continuau să-mi dea bătăi de cap – hahaa, ce expresie!

Ceainăria a fost o surpriză deosebit de plăcută. Am fost întâmpinată de o domnișoară zâmbăreață care s-a oferit imediat să-mi ofere un tur când i-am comunicat că e prima dată când trec pe acolo. Am ales să mă retrag într-unul din fotoliile joase de la mansardă, unde era din nefericire mai cald ca în restul încăperilor, dar nu-i bai! A fost o atmosferă atât de intimă și plăcută încât era să fiu cuprinsă de somn. Oboseala, ce să-i faci… Mi-am luat un ceai alb – bunicel de felul lui, dar nu m-a dat pe spate. Datorită suprafeței întinse a ceainăriei, fiecare masă avea o telecomandă cu un buton pe care îl apăsai ca să chemi personalul să-ți ia comanda. Punându-mă la masă, bineînțeles că am avut ghinionul ca telecomanda mea să fie nefuncțională, așa că am fost nevoită să recurg la butonul altei mese. Din nou: nu-i bai!

This slideshow requires JavaScript.

Când am părăsit localul, m-a izbit un vuiet de sunete, mister pe care l-am elucidat după câteva clipe de confuzie. Ieșită de la Bohemian Tea House, eram față-n față cu Universitatea Națională de Muzică din București. Cu geamurile deschise! Și uite-așa se strecurau afară ba un cântec de vioară – nu, 10 diferite -, ba un arpegiu de pian, ba alte instrumente, iar toate creau un haos de sunete. Eram obosită.

Ziua următoare, mergând să-mi cumpăr un bilet, am vizitat parcul Operei, un locșor micuț, curat și verde. Ce mi s-a părut cel mai încântător, a fost un poduleț din lemn ce trecea peste un mic lac plin de țestoase pentru care am zăbovit câteva minute.

This slideshow requires JavaScript.

Am ajuns prin Crângași ca să iau tramvaiul 41 spre destinația ce urma. Voiam să călătoresc legal de-astă dată, așa că trebuia bilet, nu? Și uite cum ajung la casa de bilete, după ce am întrebat în stânga și-n dreapta unde naiba e, și o întreb pe doamna de acolo dacă pot să cumpăr bilet sau dacă trebuie să încarc pe cartelă (îmi amintisem că aveam de la tata de câteva luni pierdută prin portofel). Lucrurile au decurs așa: îmi cere cartela, îi dau cartela, îmi zice că mai am 6 călătorii pe ea, eu foarte mirată îi mulțumesc și, cu obrajii aprinși de rușine, plec spre stația de tramvai.

Vizita ce a urmat a fost la Romexpo. Nu am fost la Comic Con, ci la o expoziție de animale de companie. Câini, pisici și papagali, ce am văzut… Am mângâiat la pisicuțe și la căței cât n-am făcut-o toată viața mea și, covârșită de atâta iubire și drăgălășenie, am luat-o alene prin Herăstrău spre metrou.

This slideshow requires JavaScript.

Miau Cafe. Am fost surprinsă de cât de puțină lume știe despre această cafenea. Ei bine, da, te duci, bei o limonadă și poți să te joci cu pisicile – doar dacă au ele chef. Sau, cum am avut noi norocul, să ai onoarea de a le privi cum dorm chiar lângă tine.

This slideshow requires JavaScript.

Pe finele zilei, am luat parte la un festival de astronomie unde a venit și Dumitru Prunariu, vorbind despre experiența sa în spațiu și răspunzând copiilor la întrebări. Nu credeam că o să mi se ia vreodată să privesc luna prin telescop, nu, nu credeam…

This slideshow requires JavaScript.

Și cum altcumva să închei mai frumos acest weekend încântător decât cu piesa ”Bal mascat” a lui Verdi de duminică seara?

IMG_20170507_182003.jpg

E fain să vizitezi Bucureștiul. E fain să nu fii student în București.

Advertisements

About Ana

Voci, numai voci View all posts by Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: