VI. Gânduri nefaste

model-antet1

O peliculă de apă m-a înconjurat și mi-a furat vocea. Am mângâiat-o tandru pe cap și i-am promis că totul va fi bine – fără să am vreo certitudine, fără să o cred cu adevărat. Am spus-o cu o anume obișnuință ce nu-mi solicita filtrul gândirii.

Ceva mă ținea departe, deși nu puteam să n-o iubesc. Era ca senzația dată de valurile ce ți se sparg în față – mai întâi te împing spre mal, iar mai apoi te trag în larg… tot mai aproape. Și ajungi tot mai vulnerabil.

About Mao

Voci, numai voci View all posts by Mao

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: