Zamolxes li s-a arătat

Se aude ecoul cântecelor ce le cântăm de atâția ani. Se aud ecourile vocilor ce-mi strigă numele, aud zeii râzând de bieții nenorociți care au încercat să găsească drumul înapoi către sacrul Kogaionului. Mi se arată Zamolxes, mă trimite înapoi pe pământul meu pângărit, acolo unde nu-mi văd locul… Privește-te în oglindirea izvorului, priviți-vă toți, apoi priviți-mă pe mine și blamați-mă, goniți-mă. Promit să vă întorc privirile cu mândria muncii pe care am depus-o în toți acești ani. Toată iubirea și pasiunea care s-au întors împotriva mea, nu o singură dată, mă frâng. Nu pot simți mânie, nici supărare, zeii s-au îngrijit să mă alunge pe tărâmuri mult prea îndepărtate; în schimb, sunt dezamăgită. Nu poți trăi din amintiri, Ana. Sunt resemnată. Sunt un pericol? Cum să continui căutarea locului sacru când las în urma mea o dâră întunecată de sânge ce-i arde pe cei din jur? Când nu sunt pregătită pentru asemenea drum… Ana s-a schimbat, mi-au spus cei mici. Da… Aud cum râde, voci, iarăși voci. Se aude ecou de copii jucându-se, eu jucându-mă, aud isterie și țipete, aud șine de tren și nopți alături de atâția camarazi de drum, simt gustul ceaiului cu cenușă și mirosul ceții de dimineață. În spatele atâtor zâmbete, sunt mult prea multe vieți ce s-au împletit. O să încerc să găsesc alt drum, poate mai șerpuit, aș vrea cât mai lung, cât mai departe. Dar nu astăzi…

Astăzi sunt o biată nenorocită.

About Mao

Voci, numai voci View all posts by Mao

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: