Cad fulgi

Tu, mândrule! Privirea ți-e prinsă-n cer, iar stele-ți sapă-n ochi enigma universului. În astă noapte nu e cale spre cele necunoscute și nici nu cauți așa ceva. Tot ce-ți dorești…

Lumini, zeci de lumini, mii de lumini peste tine, înainte ca un șuier prelung al vântului să aducă o pânză de întuneric liniștit. Murmure, voci șoptite, crengi împletite, se apropie. Degetele-mi alunecă spre mâna ta rece. Norii ne înconjoară și ne ridică spre lună. Ne cheamă la o plimbare lungă de 365 de zile.

Mă pișcă scurt ceva pe obraz. Spune-mi… nu simți și tu? Uf, din nou, din nou – pe frunte de data asta! Acum pe mâna ce mi-e liberă, pe lobul urechii! Un pufnet și ți se distinge un zâmbet amuzat.

”Ninge.”

Ce naivă! Ninge! O geană a lunii ne mângâie fețele asaltate de fulgii grei de zăpadă. Pe frunte, obraji, gropițe, vârful limbii; ne dansează în păr.

Ninge, și ninge, și ninge, iar noi ne ținem de mână sub surâsul astrelor!

(La mulți ani!)

pisica selenara

About Mao

Voci, numai voci View all posts by Mao

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: