Răcnetul metroului

Metroul? Nu, încă nu.
Sunt aici.
Numai în București e semn de ”Atenție trec pietoni” și străzile sunt împremuite de gard să nu treacă pietonii. Numai în București sunt mașini parcate pe toată strada și semnul de ”Oprirea interzisă” e ascuns de un copac.
Macaraua de lângă Carrefour a fost vopsită!! Ți-ai schimbat look-ul, dragă, te prinde foarte bine!
Neața, iubita. Omg, faaaaa ❤

Roșie înghețată? Serios? Haida, haida, mănânc-o, să te văd!!! Că făcuși mișto de mine că n-o pot mânca.
Fă-te frumoasă, dar pentru mine ești mereu frumoasă. Eu? Uhmm… e o senzație tare ciudată, dar merită încercat.
Ce loc liniștit, ce umbră, câte strănuturi! Câte flori, câtă căldură, ce mai sete! Dar și foame. Înapoi la cămin, pls, dă-mi să mănânc. Uuu, sarmaleeee, uuu… Ch. Pește. Iertare.
Spreeee metrouuuu! Laaaaa muzeuuuuu! Pe unde se iese? Eu ieșeam pe aici de obicei – ups? Pe dincolo, dadadadaaaa! Nu mai știu harta, nu mai știu stațiile… Brain damage. Uuh. Dacă locuiam aici, mă dădeam numai pe scările astea cu tavaaa. Și, oh… hei, tu, au sunat anii 1700, își vor ”tz”-ul înapoi. Hei, hei, tu, Dâmbovitza, da, tu. Prea multe hărți, nop, noooop! Greșit. Austriecii ăștia nu le aveau cu estimarea hărților, absolut deloc!
Leon Orval. Ziarul Universul.
Cine e această Tirana?
Gata cu întrebările, gata. Hai pe străduțele astea dacă așa zice GPS-ul. Liniște în București, mizerie, tramvaie ruginite și linii atât de intime pe străzile înguste. Balcoane părăsite așteptând ocazia de a cădea, case vechi – le vrem pe toate. De am avea bani să ne enerveze, cartierul Fa ar fi acolo.
Metoc? Ceainăria de unde nu ne-am luat ceai, ca oamenii normali. D-apăi o socată sună mult mai bine, draga mea. La fel și o sesiune foto în acel punct de coordonate perfecte in care pică lumina absolut superb.
Buuun deci… Cum ajungem la metrou? Norii ăia nu par prea prietenoși, o nu, deloc. Hai să găsim metroul fara GPS 😀 🙂 🙂 O, ce idee fantastică! Fa. Bate vântul cam rău. Staiiii!! Fără telefon!!!!!!! Eu sunt no fun?? (Eh, de cele mai multe ori, da.) Mami mi-a zis să nu merg pe sub balcoane când bate vântul sau e cutremur… Și tocmai merg pe sub balcoane și bate vântul. Trăim periculos.
Ooo, știu unde suntem. Cărturești…? Hmmm… Hai. Clătește-ți ochii peste cele mai frumoase căni și ceainice, cărți și CD-uri… Și totuși reușim să plecăm fără să ne cumpărăm nimic. Hihihii.
Mall, găsiși ceva? Neaa, nici eu, hai să mergem.
Drumul până la rectorat e destul de tensionat – până ploaia se hotărăște să se pornească în forță. Dar nu-i baiiii, de când nu te-ai mai plimbat pe ploaie așa? Vreau să fac și o poză dragului de OZN care zici că nu mai are mult și-și ia zborul. Doriți o călătorie, dragă domnule?
Ziceam că bem? Ziceam că ne destrăbălăm seara? Nu și când adorm pe covor în timp ce tu stai pe laptop. :))) Mă trezește o cană spartă. Mă culc la loc. (În pat de data asta.) Dusă am fost. (Scuzeeee)
“E cald”, cu frustrare, “fix ca anul trecut.” O dimineață corespunzătoare.
Am coborât ca vântul cele 8 rânduri de scări și iata-l pe bancă… Ca și anul trecut. Cum să vii până la București pe bicicletă?? Uhh… Revelație sinistră: Andrei va fi major de la anul. Imposibil. Ar trebui să se dea ceva test pentru asta… Și uite-l cum pleacă – nu privi înapoi, nu privi înapoi -, numai că e prima dată când nu rămân singură.
Uite ceva ce pare a fi un muzeu, hai să intrăm. Bună ziua. Ce se în întâmplă aici? “Mami, mami, am uitat poarta deschisă și acum au intrat niste străini prin grădina noastră.” Ups. Și un om sta cu pisica în lesă.
Za lokal; aud poli, cad in cap. Aici ați stat, domnule Enescu? I-a plăcut de o domnișoară și și-a făcut casă în grădina ei? Ăsta da cuceritor insistent. Cu ochii pe tavaneeee! Și cu un deget pe pian.
Nicolae Tonitza și copiii lui cu ochi negri… Mh. Tati, vreau o comoda in stil… Ludovic. Pff! Portretul colecționarului. Nemuritor daoist cu gurdă. Fa, facem masterul in Japonia? De 3 ori Clujul plus Bucureștiul.
Alo? E bine? E bine acolo? E bine că ești cu Daria, îți spun eu. Este.
Acestui nene îi plăceau covoarele și bucățile din case.
Inro și netsuke. Ce sunt totuși?
Sapporo, de unde am auzit de asta? Din ce carte oare?
Ce muzeu select și fără podele scârțâitoare.
Caru’ cu bere nu are doar bere. Are infuzie de iasomie și mentă cu limete. Și cei mai buni papanași cu gem de vișine.
1.
2.
3.
Ai zis “O noapte furtunoasă” interpretată de prizonieri? Domnul Araki mă făcu să roșesc rușinos. Închidem frumos cartea, o punem la loc…
Bursucul și evantaiul fermecaaat!
Mai bine să nu știm nimic decât să știm lucrurile pe jumătate.
Taro cantat la scotch?
Dacă voi nu mă vreți, eu vă miau.
Începem și noi cu o întârziere? Uite-o cum stă pe peron acolo… Fa, nu vreau să plec…
Și sunt iar singură.

Mi-am promis în prima aventură cu metroul că voi face poze mai bune. Am mințit se pare. Ncsf.
Și poate îmi calc nițel peste orgoliu… dar mi-a fost cam dor.

A voastră, Ana (mai ales a dragei mele, Daria)

About Mao

Voci, numai voci View all posts by Mao

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: