Monthly Archives: July 2018

Luna în doi

Am prins luna cu degetele sufletului
Și am strâns-o între buze până mi-a mărturisit Continue reading

Advertisements

Problema apei

Micuța făptură se plimba pe discul pământului și se întreba cum de atunci când ajungea în partea de jos nu îi atârna părul în cer și putea să bea apă fără a i se vărsa toată pe față. Pe oricine întâlnea, îl întreba asta și rămânea foarte mirată să vadă că toată lumea adopta o față mirată ridicând tâmpă din umeri. Voia să găsească un răspuns, dar nimeni nu se mai întrebase asta. Așa erau marii inventatori, își zicea micuța făptură. Așa că plănuia să umple cea mai mare găleată din lume cu apa dintr-un ocean întreg și să verse de la Polul Nord, iar apoi să fugă ca vântul (adică mai repede ca și scursul apei) până pe lună ca să privească ce se întâmplă cu apa la Polul Sud.

Aș mai scrie despre micuța făptură – sunt convinsă că a trecut prin multe peripeții în încercarea de a descoperi gravitația -, dar nu am mai aflat nimic de la ea. Știu doar că s-a apucat de marele ei proiect și în timp ce ultimul strop de speranță umplea prima jumătate a găleții gigantice, micuța făptură se întrăgosti de o altă micuță făptură și, știți și voi, cât de repede uiți de o găleată gigantică ce trebuie umplută cu un ocean atunci când ți se aprind călcâiele după cineva la fel de mic ca tine. Și începi să inventezi cuvinte (cum ar fi “gravitația”) ca să împaci lumea care a rămas cu întrebările tale, și cutreieri iar discul pământului cu micuța ta ființă într-o sferă exterioară plină de stele și râsete.

Poate că într-o altă zi, la o altă oră, într-o total altă situație, ți-aș fi scris că-mi lipsești din clipa în care ai ieșit pe ușă, dar cine știe, poate altădată, într-o altă zi, la o altă oră, o să-mi uit gândurile și sufletul în găleata cu apă, iar când tu mă vei căuta să-mi spui că-ți lipsesc, voi fi deja plecată pe lună.

Ana,

5:25, Cluj-Napoca