Dialog cu degetele

Degetele-mi cer ceva de răsfoit,
Că veni și draga lumină-ntr-un sfârșit
– început? –
și eu le întreb:
”Da’ nu mai vreți voi niște ger să vă mângâie, cucoane neglijate?”
(sau uscate)

Ele se strâng ca dup-o lămâie acră cu sictir,
Apoi se frâng pe gânduri de tare te mai miri,
Își adună pielițele și le înnoadă,
și dau să sară pe geam! În Groapă?
”Ho, neastâmpăratelor!”, le strig.
Le arunc o privire, ele se risipesc
și mi se agită pe față.
”Vrem căldură și soare
Condei și cărbune
Apă de mare
‘naltul cer să ne-adune
înapoi…”

Dar veni vremea lor,
să frământe norii
să poposeacă la amiază
cocorii –
e vremea lor,
vremea degetelor.

(16 aprilie 2018)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: