“Pot să-ți spun că ești frumoasă și grăbită!”

“Asta avem noi la Cluj – spunem lucrurilor pe nume!”

Nu am mai scris de foarte mult timp. Nu am mai găsit timpul – care a devenit mult mai prețios anul ăsta -, nici motivația să mai leg frumos 2 cuvinte.

Ieri am întâlnit această persoană pe stradă care mi-a zis că sunt frumoasă și grăbită. Și m-am gândit un pic mai mult la asta. Nu la sensul cuvintelor în sine – frumusețea e pur subiectivă până la urmă -, ci la acel imbold de a spune ce gândești. Acel moment când doar oferi ceva cuiva – cuvinte, un sac de dormit, un pahar cu apă.

De asemenea mi-am amintit de vremurile când scriam cu atâta plăcere și cât de vie mă făcea să mă simt. Și cât l-am admirat, aproape obsesiv, pe Sorescu. Cât am detestat facultatea în primul an și cum am acceptat ideea plecării de acasă, nu ca o înstrăinare de mine însămi, ci ca o trecere bruscă ce avea să mă schimbe atât de mult.

Și cât iubeam să alătur două cuvinte atât de diferite, dar care îmi ungeau imaginația, ca și… o femeie “frumoasă și grăbită”.

Atât pe azi, doar azi.

Ana M.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: