Academia de Supereroi: Dă-mi prânzul tău, găgăuță!

E faaain la cercetași… Ce m-aș face eu fără oamenii ăștia? Deci m-am dus în…


Campul de Centru Local,
NORD Cluj-Napoca,
Ceahlău, 17.08-22.08

Salutare.
Sunt unul din profesorii Academiei de Supereroi. Am luat hotărârea de a ține acest scurt jurnal al zilelor din timpul școlii pentru a înfățișa o parte din progresul copiilor noștri. Eu i-am avut mai mult în vizor pe cei din ramura mai mare – eXploratori, plini de potențial și prezenți în camp dinaintea mea (ai zice că profu’ ajunge primul la ore, a?). Am sosit odată cu temerarii (clasele V-VIII) și lupișorii (clasele I-IV), în plin soare; mutarea la umbră.

*

teme.jpg

Am avut cu toții nevoie de toată tăria de caracter și răbdarea pentru a ne putea mobiliza și de a păși în Academia ce ni se arăta – vastă și impunătoare. Doi discipoli ne-au condus spre poartă. (Voi păstra momentul glorios al porții pentru final.)

*

NORD.jpg

De aici începe adevărata aventură.
Nu o luați personal, dragi discipoli. Plăcerea unui profesor e să își împartă clasa cât mai aleator posibil. Ne place tare codul Morse, nu? ”Nu toți eroii poartă pelerină, unii poartă eșarfă”. Să vă cunoașteți între voi. TU! Cum îi cheamă pe cei din echipă cu tine? Bine ați venit! Toată lumea! Toată… lumea… Ce mulți suntem.

(Paranteză: au fost 3 lucruri care m-au lovit în acea primă zi: 1. soarele în cap; 2. o singură toaletă la 60 de oameni. Darrr…

…supereroii sunt descurcăreți și răbdători! Așa mi-am zis în fiecare dimineață în care mă trezeam înaintea tuturor ca să merg în tihnă la baie.

și 3. o discuție amplă despre o carte pe care nu a citit-o foarte multă lume și un joc mindblown – la propriu.)

*

Alo, da? Bună ziua? Doriți niște prăjiturele?

IMG_20190817_184100

Am avut din cort o priveliște spre munte superbă. Dimineața… deci dimineața… nu vă imaginați cum se vedea dimineața! ȘI NICI EU! Pentru că era ceață!!!

*

Moment matinal aleator.

dimineata camp.jpg

O primă dimineață de înviorare. Cu ochii cârpiți de somn și 2 polare pe sub geacă, ne-am zbenguit pe ritmurile lui Marius. Mai mare agitație era la bucătărie, unde se tăiau la roșii și castraveți de zor! Alo, șefa! Nu te lua de mine. Nu e vina mea că nu avem destul ceai. Câteva pliculețe negre nu o să hiperactiveze niciun lup, îți zic eu.
Cei ce or avut tricoul alb cerut (adică toată lumea, dăăh – doar era în lista de necesar) și-au făcut costume de supererou, cu poveste, cu strigăt, acril și rouă (multe multe ture de rouă că au stat săracele tricouri la uscat de la începutul campului până la final). Voi menționa foarte puține legat de acest subiect: ”scriam un eseu la matematică”, ”FAT ainvizib ILA”, ”Ștefan”, ”Nana banana”, ”hâtz”, ”Mountain Man”, ”fac un portal și mă teleportez cu skate-ul prin el”, ”Eu sunt Radu Bradu și vorbesc cu copacii”.

IMG-20190826-WA0163.jpg

Supereroi, la culcare! Și… chităreală? Mâine, facem mâine.
Zi lungă, cu ateliere și mult soare. O tură de ninja, niște umbră sub un copac, cocoțați pe deal și multe multe povești din America. Multe badge-uri, multe eșarfe. Și Bear Grylls.

Următorul atelier a fost tirul cu arcul. Soarele nu a fost prea prietenos cu noi și ne cam moleșeam până ne venea rândul, darrrr a meritat! Chiar și acel mușuroi în care am călcat de mi-au ajuns furnicile în șosete. Și… și păianjenul grăsan care mi-a intrat în tricou și mă înțepa cu picioarele alea ascuțite…

IMG-20190826-WA0051.jpg

*

IMG_20190818_130636.jpg

”Atâtea găgăuțe… Atâtea prânzuri de prădat…” (oc C.H.)

Una din dimineți a fost a mea. A trebuit să trezesc tot campul. Și… recunosc: nu am vrut să las un temerar să dea trezirea la portavoce pentru că voiam să o fac EU! ”Atențiune atențiune, începeeee tabăra Lazlo!” Și înviorarea, tot a mea a fost. Sigur, mhmmm. Ne-a înviorat Sofia, mamă mamă!

Turi, eu îți dau niște timp, uite.

*

Aș vrea să pomenesc că pe la a doua zi, a picat primul lupișor – ceartă cu stomacul. L-au urmat mai mulți, lucru ce ne-a cam îngrijorat. Șiiii – bleaaaah! – a mai picat unul, și încă unul, bleaaah, și… încă unul… bleaaaaah!

*

promisiune.jpg

Seara cu promisiunea a fost într-adevăr specială, pe lângă micile peripeții și Super Mario care a salvat situația. Gulguțele și ochii copiilor au fost cele mai strălucitoare lumini din noapte. Să știți că nu găsesc ceva mai frumos.

82fa2a19-319d-4fc3-9661-72c4b0770d5f

Laaa mulți aaaani, MIHAAAAA! Nu o să-ți spun că am fost părtașă la furtul unui borcan de Nutella alături de eXplo care, apropo, uite ce tort fain ți-au făcuuuut!

IMG_20190819_000244

Tot în această seară am avut o chităreală atâââta de lungă că aproape am terminat a 3-a piesă de cântat.

*

”Eu sunt de părere că exploratorii ar trebui să se odihnească azi.” zise Marian după care îi trimite la strâns lemne și curățat ceapă. Dar nu-i baiiii, chiar a fost o zi lejeră. S-au jucat la Unstable Unicorns, mamă mamă! Pe seară, am avut un atelier despre Dezvoltarea Durabilă în care Iuli ne-a dat câteva informații șocante, serioooos! Ești un cultivator de cafea. Din tot produsul tău, îți revine nu mai mult de 5% din profit. Explo au avut câteva provocări ce le-au adus mai multe recompense.

*

Uop! Temerarii mari sus pă munte! (Sigur au ajuns mai repede ca noi în vârf hihi.)

P-acolo pă sus, s-au întâlnit și cu domnu’ Burlăcianu.

*

Hike de eXplo:

IMG-20190826-WA0047

Țuți se roagă de noi 3 zile să nu vină pe hike. Lui Țuți i se rupe bocancul drept. “Nu-i nimic, mai am o pereche la mine.” Nu e nimic, mai are o pereche de bocanci la ea… care e programată să se rupă la anu’, nu, Țuți? Nu înainte să NE URCĂM ÎN MAȘINA CARE NE DUCE LA ÎNCEPUTUL TRASEULUI, ȚUȚI!!!

Pariuri pe Nic. De câte ori o să cadă? Cine o să cadă primul? Măi, găgăuțelor, vă zic eu că Nic nu o să cadă deloc!

*

Lupișori la bord! (înainte de hike)

lupii inainte de hiiiiiiike.jpg

*

Draga mea Sonia, nu am putut să-ți spun înainte să pleci că mi se scufundau corăbiile – dar o să-mi fie tare dor de tine, și de ghiblileala aia nebună, și de părul tău mereu colorat, și de chităreli. Poate când o să găsesc un bilet suspect de ieftin spre Olanda, o să vin să vizitez cealaltă jumătate de centru. (Da’ mulți plecați, măi, acolo!)

*

Țuți primește o pereche de bocanci cu un număr-două mai mari. Țuți cade. Țuți se lovește la mână. Să știți că… știu prim-ajutor și în situații limită știu cum se procedează. Dar mâna ei era la locul ei așa că o atelă din recipientul cu unguentul magic sună mult mai amuzant decât să folosești unguentul în sine. Pe Rareș îl doare piciorul. Țuți cade din nou. Pe mâna AIA. Parcă mă doare pe mine totuși…

Deci era punga asta cu mix de fructe și alune. Cumva o alună ajunge în mâna lui Nati. ”Oare asta e o alună?” ”Da, Nati, e o alună. Nu o mânca.” Prea târziu. 10 secunde mai târziu Nati se umfla, respira greu și nu știa de ce să-și mai frece nasul de mâncărimi. Cine s-ar fi gândit că mai mâncase încă 3 alune înainte și NATALIA E ALERGICĂ LA ALUNE?!

“Anaaaa, mai avem muuuult?” DA! O GROAZĂ!! D-apăi dacă încurajările nu au mers până acum, eu ce să mai zic? Daaaa, faceți-mi hate page!!! Țuți cade. ȚUȚI. Salut, temeraaaari! Ce mai faceți, ce mai ziceți? Pa pa, temeraaaari! Pe Rareș îl doare piciorul. Ce belvedere frumoasă! Butoiul de glume – hăhăhă! Cică la anul se face chetă pentru biletul meu și mergem împreună la EC.

Să nu aud gluma cu scările rulante, să nu aud gluma cu scările rulante… ”HEEEI, ANAAA, UNDE SUNT SCĂRILE RULANTEEEE??”

Doar voi aminti fugitiv pentru cei 5 eXplo care erau cu mine de tanti cu pisica în lesă care a trecut pe lângă noi și a băgat-o în rucsac cât timp noi așteptam să coboare ceilalți.

Sus pe Toaca! Sus suuuuus!

Băi, oameni accidentați, ce facem aici? Să știți că nu mă deranjează că am făcut un traseu de 3 ore în 8. Nu aș da timpul petrecut cu oamenii ăștia pe nimic în lume. Ba vă rog – hai și prin alte părți! Da’ să-mi spuneți numa’ să iau mai multă pâine că nu ne-a ajuns asta.

De la ora 20 nu se mai preiau comenzi la cabana de sus. Panică. Îmi place cu voi, da’ HAI! Bobo?! Cristi supărat pe mine că Bobo nu o să mai cânte cu noi. Până să cânte el, nu cântăm noi – suntem praf. Mâncarea e nasoală, Matei soarbe doar zeama ciorbei. Ne îngrijorează. Renata vomită puțina mâncare pe care o poate mânca și printr-o anume coincidență, ne întâlnim cu un fost cercetaș de la Vâlcea.

Șiiii altă seară lipsită de chităreală. Sunt profund dezamăgită, dar oboseala câștigă.

Dragii mei, hai la o bârfă. Haha, glumesc. Eu stau înfofolită în sac la căldurică și ceilalți încep o bârfă. Ora 00:00. LA MULȚI ANI, ANCAAA! Poți să te culci înapoi acuuuum! La somn, oameni. Un somn superficial, mă trezesc prea des, mă dor oasele, sunt obosită. Până când… adorm cu toată oboseala. Un câine lătrând. Beagle-ul? De ce latră. Miha, tu auzi asta? Latră la ceva. Se bate cu ceva… Stați în corturi. Latră ca nebunul. Îmi tremură vârful urechilor. Nu îmi bag bocancii în cort nici moartă. Mai bine cobor muntele desculță mâine. Nu prea mai dorm. Doar ațipesc din când în când și mintea mea își face filme. Cea mai mare frică a mea era un urs. Un urs cu labele lui mari peste cortul copiilor… Nu știu ce se tot auzea. Vântul prin prelate sau chiar erau pași prin iarbă? Până dimineața?! “Ana, vii până la baie?” TOT CE VOIAM SĂ AUD, MULȚUMESC! Mă uit la ceas – 6:30 dimineața. Say no more. Gata cu somnul.

Micuță șopârlă amețită la WC și… o mare de nori sub soarele portocaliu!

rasarit

Ca paranteză totuși… ia uite ce au văzut ceilalți de pe Toaca! Aia e o umbră taaare mare.

*

Am luat un mic dejun atât de lent și întârziat. Olteanca din mine încă nu e obișnuită cu siesta aia, cu acel “cătinel”. Eu mă trezesc, mănânc, sunt gata de plecare! (în camp* – hehe) Toată lumea trece prin cascada Marda de cremă de soare șiiiiii, după mult timp, mult mult, pornim și noi înapoi pe drum. Începem cu: o pauză de afine că-s bune lol. 3 minute de afine!!!

Uai, ce mai coborâre ne-a mai așteptat… Cine s-ar fi gândit că voi fi prima care va pica la întoarcere? Și Dumnezeule ce doare! Dar sunt bine, toată lumea se simte bine. Cântăm, ascultăm muzică, ne mișcăm foarte bine. Duruitoarea e dezamăgitoare. E superbă, nu mă înțelegeți greșit, dar suprapopulată. Prea mulți oameni în sandale nepotrivite, teniși și pantofi de piele. Ne retragem la umbra unor copaci, lângă râu și mâncăm o porție sănătoasă de Nutella. Mulți îmi sar în cap când alegem drumul pe care am fost eu in recunoaștere. Da, mă, e de urcat, dar vedeți voi ce bine va fi la coborâre! O iau înainte, am nevoie de puțină liniște. Ajungem la drum și căutăm un magazin. Ăla e Marius! Și… Cristi Moldovan?! Dar ce onoare! Cristiiiiiiii! Ajungem înapoi în camp – chillaxeală gravă. Ne spălăm și noi puțin, vine seara și Cristi ne ia la bilanț. ”Muci, lacrimi, sentimente chestii.” Știți voi…

Jumătate de oră spuse el. 30 de minute de vorbe ce ne unesc, 30 de minute ce îmi alungă dezamăgirea de pe vârful limbii, 30 de minute în DOUĂ ORE.

“Bine că v-ați întors!!” E ok. Ce se putea întâmpla? Doar nu se alergau lupișorii cu cuțitele. Ahmmm…

Explo, ne vedem jos, avem ceva de făcut. Iau gulguțele și lumânările. Suntem jos, într-un cerc foarte strâns. Ne încălzim unii pe ceilalți și mă simt că într-o familie. Cădem de-acord că mâncarea de la Dochia a fost nasoală. Două norocoase ușor uituce (dacă știți la ce mă refer) primesc un cadou și o gulguță luminată. Și mă simt fericită. Și ca într-o familie. Pe fundal se aude Râpa. Eu și Nati murim de ciudă. Liderii de temerari? Salut? Hai la noi în cerc, siguuuur! Renata are parte de un moment special. Set complet, ooo da!! Petiție pentru exploratorii care nu și-au primit badge-urile!

*

Chităreală. Mi-am primit chităreala. Vă mulțumeeeesc! Sunt fericităăăă!

*

poarta.jpg

Și aiiiiici esteeee… POARTA! Pe care am ieșit cu toții supereroi mai buni! Dragii mei eXploratori, vă felicit pentru toate construcțiile și tot ajutorul oferit profesorilor voștri și Academiei.

*

toata lumea.jpg

Timpul de plecare, cercetași!

*

Explo mi-au găsit un caiet pe care îl credeam pierdut prin camp pe sub vreo piatră. Bineînțeles că am primit provocare ca să-l recuperez. Și ce mai provocare! Un cântec care să includă o listă de cuvinte, cum ar fi “no”, “tulai”, “spulai mulai”, “găgăuță”. M-am străduit! Eu chiar am încercat!

În rest, aș prefera să trec peste drumul înapoi spre Cluj. Orele alea sunt istorie. Și vomă – multă vomă.

Ar fi timpul să mă prezint. Numele meu este Anacronix. Și superputerea mea este să fur prânzul fraierilor.


Sesiunea de dormit peste tot:

Sesiunea de cuvinte-te-rog-să-nu-mă-spui-acasă

  • găgăuță (”Dă-mi prânzul tău, găgăuță!” Superputere activată.)
  • fraier
  • pămpălău
  • spulai mulai (sună greșit, dar nu știe nimeni ce dumnezeu înseamnă)

Din seria adulți obosiți

img_20190821_004423.jpg

Sesiunea de acasă

  • de ce nu găsesc o șosetă?
  • părinții dau mesaje frenetice gen “copilul meu și-a pierdut frontala”, “copilul meu nu-și găsește cămașa de cercetaș”
  • dar și lideri: “dacă găsiți bolurile X, sunt ale mele”; până și eu am recuperat un castron de la Lost&Found (știam că e acolo, se pune?)

Sesiunea de regrete

  • Sunt la lucru. Mă simt tristă. Vreau în camp.

Notă de final:

Acest articol a fost scris din perspectiva mea și am încercat să redau cât mai multe detalii și momente amuzante la care am asistat. Pentru cei ce au fost în camp și au câte ceva de povestit, cu mare drag îi invit să lase un comentariu.

Pentru cei interesați de noi și de multele noastre aventuri, AICI este pagina de facebook a centrului.

About Mao

Voci, numai voci View all posts by Mao

2 responses to “Academia de Supereroi: Dă-mi prânzul tău, găgăuță!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: