Author Archives: Mao

About Mao

Voci, numai voci

4D6C6164696F73

krNu vrei tu oare
să-mi lași poezia ta preferată?
prefera Sorescu,

dar atunci n-ar mai fi
poezia ta preferată.

Așa că…

Nu vrei tu oare
să-mi lași poezia mea preferată
de Sorescu?

Advertisements

Cine știe încotro merge seara asta?


Dar cu tine…


Motiv

Gauss, tu, Gauss! Cât de iubit ai fost anul trecut, cât de străin ești acum… Continue reading


Mai tăgăduiește-mă în noapte

Câte etaje să aibă…

o mie nu m-ar osteni

multe-s pe umerii lui Atlas săracul

dar

prea multe în mintea mea

ce-ar trebui ciobită cu o daltă

numai ca să obții o fărâmă

din toate ce mă apasă

și-mi întunecă privirea

numai ca să dai o formă nedefinită

de amalgam din piatră ostenită

mult prea dură pentru a se lăsa intimidată

de o daltă delicată și fragilă

un singur vers îmi bântuie gândurile

”tu ești tipică?”

și mă trezesc singură

pe un pod cu luminile stinse

un pod al minții

predomină tăcerea

și adâncurile adormite

care mă cheamă

dar e doar o amintire

sau pura mea imaginație

adâncurile acum

sunt de ciment crud

ce ți-e firea absentă

am un plic cu economii ascuns între cărți

și cu asta, dragii mei,
vă spun adio!

bloc


Cad fulgi

Tu, mândrule! Privirea ți-e prinsă-n cer, iar stele-ți sapă-n ochi enigma universului. În astă noapte nu e cale spre cele necunoscute și nici nu cauți așa ceva. Tot ce-ți dorești…

Lumini, zeci de lumini, mii de lumini peste tine, înainte ca un șuier prelung al vântului să aducă o pânză de întuneric liniștit. Murmure, voci șoptite, crengi împletite, se apropie. Degetele-mi alunecă spre mâna ta rece. Norii ne înconjoară și ne ridică spre lună. Ne cheamă la o plimbare lungă de 365 de zile.

Mă pișcă scurt ceva pe obraz. Spune-mi… nu simți și tu? Uf, din nou, din nou – pe frunte de data asta! Acum pe mâna ce mi-e liberă, pe lobul urechii! Un pufnet și ți se distinge un zâmbet amuzat.

”Ninge.”

Ce naivă! Ninge! O geană a lunii ne mângâie fețele asaltate de fulgii grei de zăpadă. Pe frunte, obraji, gropițe, vârful limbii; ne dansează în păr.

Ninge, și ninge, și ninge, iar noi ne ținem de mână sub surâsul astrelor!

(La mulți ani!)

pisica selenara


În momentul de față…

…sunt doar o intrusă care trage cu urechea la ușa din spatele căreia se aude… cântând…


Litere, scrisori, litere, scrisori

Litere, scrisori, litere, agonie, disperare, iubire, confuzie, litere, hârtie, buze, foc. Vino. Dă-mi toată disperarea ta, toată iubirea, dă-mi cuvintele, vino tu. Ia-mi trupul, ia-mi viața, ia-mă pe toată,  Continue reading


Sirena

Du-mă în locul tău ascuns,

peștișor de aur,

unde nimeni n-a pătruns.


Capitolul 1: Vânător

Cu toții ascundem ceva în spatele acestor măști -secrete, nebunie, sete de sânge, ură…speranță. Un lucru e cert: cu toții ne dorim glorie. Am fost prinși în acest joc al morții din care se spune că doar cei puternici vor scăpa cu viață și pe aceia îi asteapta un loc alături de Zei. Nimeni nu știe cine este, sau cine a fost. Tot ce știe fiecare este că trebuie sa supraviețuiască pentru a afla.
– Țintă localizată. Ești gata? Continue reading