Category Archives: Aberații din viața mea

Ce vis

Am dormit pe umărul lui tata în drum spre casă. Mama era îmbrăcată în negru şi foarte zâmbitoare. Am stat cu Andrei şi Alex toată seara şi am râs de Lorin Furtună. Deja am plănuit să ies cu Daria căreia i-am luat ceva. Pisica îmi face gheruţe pe pătura pufoasă. Adorm cu ea lipită de mine şi cu puloverul alb în braţe. Ce fericită suuunt! Cât de dor îmi e de eeeei! Continue reading


În căutarea bobului de cafea (post-Kogaion)

Nu mai am putere să fug…

În noaptea asta nu pot dormi. Iar mi-au amorțit mâinile – ca să am o scuză să dorm singură din nou. Mi-au amorțit ochii – ca să am un motiv să îi închid pentru a nu mai căuta în jur alungarea acestei noi singurătăți fragile. Mă apasă pereții.

După experiența Kogaion, în rucsacul meu se găsesc următoarele lucruri: fâșii de material roșu, un pix albastru, o pungă cu semințe decojite, un pachet inutil de cărți, o ascuțitoare spartă, hârtie igienică, ochelarii de soare John Lennon, Continue reading


În căutarea bobului de cafea

 


Mișcarea Ăstora – a Tuturor Anarhiștilor

LIDL >> orice magazin de pe planetă! Găsești de toate – mai ales bandă adezivă de ținut ostatici. Hai la o holbare la rațe și la cocoși exilați de pe drumurile de țară. Viața e țais, norii strălucesc, murele se coc (se coace Mișcarea Ăstora – a Tuturor Anarhiștilor!), pe porumbe se pune un praf mov – o să fie mmm mmm săptămâna viitoare! Continue reading


Metroul clandestin

Scopul acestei călătorii nu mi s-a mai arătat așa ușor – sau mai plăcut. Întoarsă la București, mă dor ochii de la soare și de la piciorul stâng pe frână – văd o căpșunăzila pe autostradă. După 11 nivele, o poză e de-ajuns. Prea multe blocuri, prea multe blocuri! Câtă mizerie și câte bomboane pe stradă! (Fizică și mate, fizică și mate!) Dormi, culcă-te, fa, Anaaa, culcă-teee, e ok, da, sunt în pat, dar… Continue reading


Veghea-te-ar pisica! – 119 –

Zori… Nu erau zorile. Încă întuneric. M-a vizitat iar pe o stradă; stătea pe o bordură, cu pânză de păianjen pe tot capul, pe care l-am curățat când m-am aplecat s-o mângâi. Torcea, mulțumită. Continue reading


Excelsus

Mi-au dat ambrozie, mi-au dat să mănânc ambrozie!
O, și cum m-am înălțat spre astre… Am simțit că trăiesc.
Iată ce urmări, totuși… acum, bag de seamă că mor; mă adâncesc… Continue reading


Veghea-te-ar pisica!

Am călcat o pisică în zori și m-am gândit că e semn rău. Pe Aleea Zânelor mi-a tăiat calea o surată de-a ei. Albă, de pufuleț, trimisă anume să mă vegheze. Continue reading


Metroul bucureștean

În doar șapte minute am reușit să scap de înghesuitul Drăgășani ce acum îmi pare doar șters și cam aerisit. Într-o oră realizez că scopul de a pleca nu e cel inițial, atât de mediocru – m-am trezit cu un spray de graffiti în mână. Îmi permit o gură de aer într-un locșor înghesuit în care baza muzicii nu e pur hedonistă. Nu ne ia mult să găsim a unsprezecea vilă de pe medico-militar – asta era undeva prin anii ’20 cred. Schimbă-l acolo, mai schimbă-l o dată. Intrăm în marea clădire fără să simt vreo satisfacție. Continue reading


Mi? e? – O coardă prea-ntinsă (2)

Guitar

Prima parte: *click*

”Ce faci joi, păpușă?”

Trec 1000 de oceane ca 1000 de corzi rupte, ca și cum cineva le-a întins prea mult. Prima dată am crezut ca e un străin – un necunoscut ce mi-a stricat echilibrul atât de instabil. Continue reading