Category Archives: Sector Alpha

Sophie, Sophie, Sophie…

Nu știa cum să scape de ea. Nicolas nu știa pur și simplu cum s-o convingă să plece. Candy se plimba prin camera lui lipsită de orice fel de stare. Și nu-i tăcea gura – nu-i tace gura, încă vorbește despre cât de bine se potrivesc ei doi. Se apropie din ce în ce mai mult de Nic care începe să-și piardă răbdarea.
Când a ajuns destul de aproape încât să-i fie cu putință să-l atingă, frumoasa Candy nu ezită nicio secundă. Își așază flămândă mâinile pe pieptul lui Nic de parcă ar fi fost cel mai normal lucru din lume, de parcă el ar iubi-o.
– Candy, ar trebui să pleci. Acum. Pleacă.
Nic avea un ton ferm, glacial.
Încă puțin... toarce ea senzual trecându-și o unghie lungă de-a lungul gâtului subțire al iubirii ei. De fapt nu-l iubea, ci îl dorea. Și cât îl mai dorea!… Chiar acolo, chiar atunci, să-și treacă buzele roșii de-a lungul obrazului lui fin, iar el s-o accepte în sfârșit, măcar câteva ore. Dar el stăruia s-o refuze de nenumărate dăți. La fel ca acum.
Nicolas se retrage cu câțiva pași în spate. Nu pe Candy o vrea… Candy cea vulgară, Candy cea libertină, Candy cea nimfomană, și putea continua mult și bine.
Candy este superbă, Nic nu poate nega asta. O brunetă fierbinte cu picioare lungi, un trup geometric, cu rotunjimi perfecte acolo unde doar ar visa orice bărbat. Un sex simbol – asta e femeia cu ochii verzi și vicleni. Întruchiparea perfecțiunii. “Perfectă pentru o noapte de beție și tot nu m-ar avea.” gândi Nic.
Se pierde mereu în gânduri alături de Sophie. Dumnezeule, e de o mie de ori, nu, de un milion de ori mai dulce – mai perfectă – și mai frumoasă decât cea din fața lui. “Sophie, Sophie, Sophie. Nu-mi pot scoate din cap numele tău. Cum ar suna gândurile mele dacă n-ai mai fi și tu? Sophie, Sophie, Sophie…” O iubește, știe asta – atât de mult!
O bătaie slabă în ușă. Nic nu bagă în seamă. Iar visa cu ochii deschiși…
Atât de firavă și cu toate astea întrece mulți novici la antrenamente. Îi place lupta corp la corp – asta-l face pentru o clipă să zâmbească – la asta se descurcă cel mai bine; scundă și slabă, practic ți se prelinge printre degete. Sophie n-are mai mult de 17 ani, față de cei 23 ai lui Candy care, apropo, se apropiase între timp iar prea mult!
Bătăile devin constante.
De data asta s-a scurs și răbdarea ei. Firul gândurilor dulci îi sunt întrerupte brutal; îl apucă sălbatic de cămașă și spațiul dintre ei dispare. Ea își apropie fața încât băiatul să nu se mai simtă în apele lui, bătăile în ușă se amplifică și continuă cu o încăpățânare absurdă. “Sophie, Soph…” Ea își afundă degetele în părul lui creț; încearcă să-l sărute. El o refuză, se dă cu alți pași mai în spate până se împiedică de pat și cade cu Candy deasupra lui, care scoate un chicot demn de o actriță porno. Bătăile încetează. Insistentul din spatele ușii dă să deschidă ușa nepoftit.
– Nu intra! strigă Nic disperat. ORICE NUMAI NU INTRA!
Prea târziu.
În prag o fată șaten-roșcată de mică statură rămâne nemișcată. Ochii negri îl caută pe cel care strigase, îl găsesc, apoi rămân ațintiți asupra brunetei de deasupra lui cu o mână agățată de părul lui șaten și ciufulit. Fusta mini îi e ridicată până la refuz, iar mâna lui Nic care o înconjurase pe femeie ca să-și recapete echilibrul înainte de a cădea, nu ajută cu nimic scena sub care e surprins.
Obrajii fetei iau foc și privește în altă parte, tulburată și rușinată.
– Eu… scuze, spune și dispare.
– Sophie!
Cine-l urăște acolo sus? De ce s-a întâmplat ceea ce tocmai s-a întâmplat? Nu stă pe loc. O dă la o parte pe Candy de pe el, se ridică, o ridică și pe ea, o trage după el de încheietură și ies amândoi din apartamentul lui, după care închide ușa, apoi o încuie.
– Vreau să mă lași în pace, îi șuieră după care dă să-și aprindă o țigară, dar în schimb, Nicolas Finn o ia la goană în urma lui Sophie a lui.

Advertisements

Neinițiați

Nic își privea novicii exersând mânuirea cuțitului. Față de prima lecție – care se dovedise o adevărată catastrofă -, majoritatea învățaseră să fie foarte atenți la el când le arătase – o singură dată – poziția corpului înainte de a fixa ținta, apoi trecuse răbdător pe la fiecare potrivindu-le arma în mână. Acum tot ce făceau era să se obișnuiască cu greutatea cuțitelor și să mimeze aruncarea, fără a le da drumul în aer.

“Chestia asta devine din ce în ce mai enervantă…” își spuse Nic sprijinit de un perete de piatră. “Sunt niște fricoși care nu i-au înfruntat niciodata pe cei Reci. Poate nici măcar n-au văzut unul.” A zâmbit superior gândindu-se la rolul pe care îl avea în sectorul Alpha. El era elita, printre cei mai puternici, cel mai ascuțit strateg… “Până să devii proful unor copii.” și-a întrerupt gândurile glorioase.

Ca de fiecare dată când se gândea la asta, chipul generalului îi apărea în fața ochilor. “Gândește-te că e o experiență în plus, Nicolas. Una pedagogică de data asta. Nu mă privi așa. Ai… – cât? – 19-20 de ani? Ești apropiat de vârsta celor neinițiați și le trebuie o minte tânără și odihnită care să-i învețe să se lupte. Ce e elementar. Și nu mă face să te trimit înapoi în Gama. Fiecare dintre noi are o datorie.” Datorie? Datoria lui Nic era să facă planuri și să participe la expedițiile militare de deasupra. Și nu era o minte tânără și odihnită de când își văzuse familia omorâtă de Ei. Nu mai scosese niciun cuvânt de protest însă. Generalul era mult prea pornit.Totul i se părea o glumă de care numai el nu se prindea. Nici un an nu era de la transferul în sectorul Alpha că deja îl exepediau înapoi? Sau… îl făceau… să facă asta.

A ridicat resemnat dintr-o sprânceană și fața i s-a întunecat când a văzut ora. S-a apropiat de grupul de novici. În timp ce făceau un cerc în jurul lui, și-a luat un aer autoritar.

– E timpul să aruncați la țintă!

Trebuia să-i ia din nou unul câte unul…

“Nicolas Finn, faimosul Nicolas Finn…”