Category Archives: Uncategorized

“Pot să-ți spun că ești frumoasă și grăbită!”

“Asta avem noi la Cluj – spunem lucrurilor pe nume!”

Nu am mai scris de foarte mult timp. Nu am mai găsit timpul – care a devenit mult mai prețios anul ăsta -, nici motivația să mai leg frumos 2 cuvinte.

Ieri am întâlnit această persoană pe stradă care mi-a zis că sunt frumoasă și grăbită. Și m-am gândit un pic mai mult la asta. Nu la sensul cuvintelor în sine – frumusețea e pur subiectivă până la urmă -, ci la acel imbold de a spune ce gândești. Acel moment când doar oferi ceva cuiva – cuvinte, un sac de dormit, un pahar cu apă.

De asemenea mi-am amintit de vremurile când scriam cu atâta plăcere și cât de vie mă făcea să mă simt. Și cât l-am admirat, aproape obsesiv, pe Sorescu. Cât am detestat facultatea în primul an și cum am acceptat ideea plecării de acasă, nu ca o înstrăinare de mine însămi, ci ca o trecere bruscă ce avea să mă schimbe atât de mult.

Și cât iubeam să alătur două cuvinte atât de diferite, dar care îmi ungeau imaginația, ca și… o femeie “frumoasă și grăbită”.

Atât pe azi, doar azi.

Ana M.

Advertisements

Lecția de gramatică – „parametru”

PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre.

Problemă frecventă: folosirea pluralului.

Exemple: 
1. Funcția principală a programului poate avea mai mulți parametri.
2. Parametrii funcției de adăugare au fost introduși greșit.

Explicația:
Continue reading


Trebuie să vadă cât îl… Trebuie să știe cât o…

Hai să iubim în fiecare zi!
Hai să facem cadouri spontane!
Fericirea stă în frumusețea lucrurilor mărunte.
Vreau să știi că azi te iubesc, nu pentru că ieri a fost Dragobetele.
Eu doar…
Te iubeeesc!


Uită

”Câți ani ai?”
Sper să nu vomit.

Continue reading


Nu exiști in afara pereților de aici, dar atunci când o faci, vreau să exist odată cu tine.

~ filler din “Observatorul”


Dialog cu degetele

Degetele-mi cer ceva de răsfoit,
Că veni și draga lumină-ntr-un sfârșit
– început? –
și eu le întreb:
”Da’ nu mai vreți voi niște ger să vă mângâie, cucoane neglijate?”
(sau uscate)

Ele se strâng ca dup-o lămâie acră cu sictir,
Apoi se frâng pe gânduri de tare te mai miri,
Își adună pielițele și le înnoadă,
și dau să sară pe geam! În Groapă?
”Ho, neastâmpăratelor!”, le strig.
Le arunc o privire, ele se risipesc
și mi se agită pe față.
”Vrem căldură și soare
Condei și cărbune
Apă de mare
‘naltul cer să ne-adune
înapoi…”

Dar veni vremea lor,
să frământe norii
să poposeacă la amiază
cocorii –
e vremea lor,
vremea degetelor.

(16 aprilie 2018)


Laptop-ului îi stă mai bine pe geam

Ce poate fi mai frustrant

decât o temă făcută

într-o română contorsionată?

Ahhh…

lab3 wtf fmm

 

 


Gândindu-mă la 1984. Nu, nu la 1Q84…

“- Nu-ți place puiul? o întrebă el pe Mari.
– Ba da, dar evit să mănânc pui în oraș.
– De ce?
– Pentru că în lanțurile de restaurante se servesc pui îndopați cu tot felul de substanțe. Stimulenți de creștere și câte și mai câte. Păsările sunt ținute în cuști mici și întunecate, li se fac o mulțime de injecții, sunt crescute cu mâncare plină de chimicale, apoi ajung pe o bandă rulantă, o mașinărie le sucește gâtul și le curăță de fulgi.
– Văleu! exclamă el și zâmbește. Când zâmbește, ridurile din colțul ochilor i se adâncesc. Salată de pui a la George Orwell.”

În noapte, Haruki Murakami

received_1637060586404809.jpeg


Aventuri pe Buila-Vânturarița

(Notă: 5 persoane în această aventură – eu, D, A, M și R. Am ales să folosesc doar inițialele.)

Ziua 1

Carnețelul cu programul: ”Vineri la ora 14 plecarea.” Mhmmm… (Decolarea a fost jumătatea de oră mai târziu.) Continue reading


Cântul unui soldat pe front

„Așa-i trebuie omului ce nu îl respectă pe celălalt! Lacrimi, singurătate, durere. Suferință…”


Scumpa mea iubită, Continue reading